Am fost provocat de Domnul prin Remi despre ideea că omul este posedat de demoni. Aceasta a fost după niște discuții pe grupe unde am combătut ideea că omul a fost creat un sistem închis în care nici Dumnezeu nu are acces prin a arăta că îngerii sunt portrificați ca fiind în sanctuar. Adică Dumnezeu a creat omul ca un templu unde îngerii au acces în interior, de aceea vedem că oamenii au demoni. De aceea vedem în viața noastră producerea de rod firesc, o manifestare a rodului tatălui minciunii, diavolul, și nu a Duhului Sfânt. Aceasta înseamnă că omul nu este un sistem închis în care el se autoguvernează cum vrea și nimeni nu-l poate forța. Noi doar ne mințim/înșelăm singuri și de aceea facem ce nu trebuie. În realitate însă ajungem să fim de acord cu apostolul Pavel că ce vrem să facem nu facem, ci facem exact ceea ce nu vrem. Iar el conclude, „Așadar acum nu mai sunt eu cel ce lucrează aceasta, ci păcatul care locuiește în mine.” Romani 7:18. Astfel, eu nu sunt stăpân asupra mea să fac ce vreau, când vreau, cum vreau și cât vreau, ci văd alte forțe în mine care mă împing la a face ceea ce chiar nu vreau!
Când vorbeam despre acest subiect în trecut Domnul tot îmi aducea aminte de ce am citit în cartea lui Roger Morneau “Beware of Angels,” “Atenția la îngeri”, cum demonii au ajuns să aibă acces la oameni chiar prin învățătura de posedare demonică. O veste bună este că cartea aceasta este în procesul de traducere și va fi tipărită prin harul Domnului Isus în curând și în Română. Nu am înțeles exact de ce prin această învățătură demonii au ajuns să asuprească oamenii pentru că în Biblie așa scrie despre posedare demonică, atât în KJV cât și alte traduceri. Astfel în Biblie, eu crescând în credință mai multe pe versiunea KJV, este transmisă ideea de o persoană care ajunge sub posesia demonilor, adică demonii devin stăpânii și omul e al lor. Gramatical, unealta ce ne ajută să înțelegem conceptele bine, este cuvântul de posesie/posedat care e un subiect. Adică cel posedat aparține demonilor, aceasta fiind starea sau statutul lui. E ca și cum demonii acum sunt subiectul, persoana în sine. În cartea “Beware of Angels” aceste persoane au fost denumite “totalled” de către demoni, adică inclusiv duhul persoanei a fost distrus și acum demonii trăiau în ceea ce a fost omul pe deplin, în totalitate. Această idee însă a fost ceea ce a dus pe acei creștini din carte la a comite crime uimitoare scuzate pentru că ei defapt omorau demoni, nu oameni! Deci, a înțelege adevărul despre acest subiect este extrem de important!
Acum însă eram frustrat, pus la colț și foarte supărat de provocarea care mi se aducea pentru că nu înțelegeam lucrurile. Întrebarea “poate o ființă creată să posede o altă ființă creată” a fost una profundă și am spus că da, pentru că așa stă scris. Dar provocările au continuat și a trebuit să merg să mă predau Domnului din nou și din nou pentru că parcă nu vroiam să înaintez în a-mi schimba conceptele. Era o luptă enormă în mine pentru a studia acest subiect! Două zile la rând a fost un chin enorm unde Domnul a trebuit să mă atenționeze de câteva ori prin diverse reacții trupești pentru a mă îndruma la adevăr, Isus Christos fiind adevărul. Este atât de minunat cum Dumnezeu se apropie de noi în aceste circumstanțe de orbire spirituală și ne conduce duios prin diverse metode spre adevăr. Am avut atâtea lucruri care mi s-au întâmplat încât am știut că Domnul nu mă lasă unde sunt, ci mă conduce El însuși spre adevăr. Prin o luptă cruntă și predare continuă a întregii mele ființe, înțelegere și gânduri lui Isus Christos și acceptând crucea ca El să facă în mine, cu mine și prin mine ceea ce El vrea, Duhul Sfânt a putut să mă lumineze și să mă învețe.
În adevăr este posibil ca o ființă să nu mai fie a Creatorului, ci să aparțină cuiva ce nu l-a făcut? În sensul acesta inclusiv Satana este tot al Creatorului. Tot Creatorul îl ține în viață și-i dă putere, abilități, înțelepciune etc pentru a folosi. Satana nu poate mișca un fir de păr fără voia lui Dumnezeu. Deci Creatorul este pe deplin în control a absolut tot ceea ce există. Aceasta ar însemna că doar Cel Atotputernic posedă, adică controlează sau stăpânește, orice lucru creat.
În discuția cu Remi am ajuns la un moment dat blocat pentru că întrebările se repetau despre posedare și Domnul m-a ajutat să înțeleg că ce nu era clar era ce înseamnă acest cuvânt “posedare”. Așa am pus întrebarea de două ori despre ce înseamnă, dar nu am primit nici un răspuns. Am mers atunci să studiez ce defapt scris în Sfânta Scriptură despre posedare demonică. Ce Domnul m-a ajutat să înțeleg a fost uimitor!
Sunt 13 ocurențe a expresiei “posedat de demoni” în KJV, în diverse forme de expresie. Am mers să văd cuvântul Grec pentru aceste cuvinte din expresie, dar am descoperit că defapt este un singur cuvânt folosit. Cuvântul folosit care e tradus prin această expresie este “daimonizomai” sau cuvântul Grec numerotat ca G1139. În traducerea Fidela e tradus ca și în KJV, folosind expresia de “posedați de draci.” Oare ajută această expresie, sau defapt încurcă? În traducerea Cornilescu este tradus cu un singur cuvânt, “îndrăcit.”
Ce înseamnă cuvântul “daimonizomai” în realitate? Verificând cuvântul Grec vedem următoarea construcție gramaticală care ne ajută enorm să înțelegem adevărul aici:
De aici vedem că acest cuvânt nu este folosit ca și subiect, ci ca și verb. Aceasta este enorm de important pentru că schimbă total sensul! Cuvântul un “posedat” este subiect, nu verb, iar aceasta transmite o idee despre persoana numită posedată. “Îndrăcit”, tradus în Cornilescu, este adjectiv de asemenea, pe când “îndrăci” este verb. Uitându-ne la o explicație de pe internet despre diferența dintre verb și adjectiv găsim următoarele, “Verbele sunt cuvinte de acțiune, în timp ce adjectivele sunt cuvinte care ne spun mai multe despre substantive.” (https://ro.differkinome.com/articles/grammar/difference-between-adjective-and-verb.html). Cuvântul „daimonizomai” este verb și nu substantiv sau adjectiv. Aceasta este ceea ce ne pune picioarele pe adevăr sau ne aruncă în întuneric cu privire la acest subiect!
Prin aceasta înțeleg că defapt nici o traducere nu dă o însemnătate profundă și absolut corectă. Prin astfel de traduceri se induce enorm în eroare și asta vedem astăzi, un exemplu fiind cartea “Beware of Angels.” Când cineva este considerat la forma de subiect sau adjectiv ca fiind posedat de demoni, atunci totul se schimbă cu privire la cum privești sau cum te comporți față de acea persoană. Ai deaface cu dracul în persoană! Însă, dacă cineva este considerat la forma de verb ca demonizare, aceasta schimbă cu totul punctul de privire. Să privim de ce.
Forma de verb a cuvântului “daimonizomai” descrie acțiunea demonilor asupra omului. Aceasta înseamnă că omul este într-o stare de asuprire, batjocorire, nimicire de către demoni. Demonii nu sunt stăpânii, ci doar hoții sau inamicii ce asupresc. Isus, vorbind despre Satana, spune, “Hoțul nu vine decât pentru a fura și a ucide și a nimici.” Ioan 10:10. Demonii sunt doar hoți care aduc distrugere și nimicire și ucidere asupra bietului om. Este acțiunea/verbul de a îndrăci sau a demoniza o ființă umană, adică a produce asupra omului dorințele demonilor.
Aceasta ne ajută să înțelegem omul complet diferit. Omul pe care demonii îl îndrăcesc este sub asuprirea lor, dar demonii nu sunt stăpânii sau posesorii acestui om. Doar Creatorul este stăpânul sau posesorul de drept. Satana ar pretinde că poate poseda sau deține control, dar e doar pentru a înșela. El spune că lumea este a lui, dar e doar minciună cu scopul de a ne face să ne închinăm lui. Doar Creatorul este posesorul de drept a absolut tot ceea ce există!
Forma de verb al acestui cuvânt este complet diferit deci de forma de substantiv sau adjectiv. În forma de substantiv sau adjectiv Satana e în posesie și stăpân, iar omul a ajuns al lui. Ce se mai poate face decât să tremuri să nu ți se întâmple și ție? Această frică, defapt, duce tocmai la a ți se întâmpla ție! În forma de verb demonii doar asupresc, dar ei sunt temporar acolo și vor fi dați afară! Aici demonii se bucură că pot face rău, dar tremură că le va veni timpul ca bucuria lor de a trăi minciuna că sunt stăpâni se va sfârși! Tot așa și omul crede că este stăpân pe o casă până când i se va lua pentru că nu este posibil ca ceva în lumea aceasta să fie al nostru, ci doar a Creatorului!
Verbul “daimonizomai” ne arată o acțiune a îngerilor căzuți prin păcat asupra omului care respinge stăpânirea și posesiunea Creatorului asupra lui însuși. Fiindcă omul respinge pe Olarul care L-a făcut, Creatorul îl dă pe mâna demonilor care de asemenea L-au respins. Acum demonii manifestă asupra omului păcătos un caracter lipsit de tot ceea ce Dumnezeu este: lipsă de iubire, compasiune, tandrețe, pace, etc. Scopul lui Dumnezeu este ca omul sub opresiunea dracilor să vadă ce înseamnă să respingi să te supui Singurului care are posesia și controlul și stăpânirea absolută asupra întregii creații. Dacă omul acesta nu se pocăiește va ajunge tot mai atacat de demoni și el însuși va reflecta caracterul lor asupra altora. Aceasta va sfârși în nimicire prin iazul cu foc, moartea a doua. Dar omul care se pocăiește de respingerea Creatorului, rădăcina acestor efecte nedorite, va fi adus din nou sub posesia singurului Domn care îl va elibera de sub opresiunea demonică și va instaura pacea, iubirea și fericirea Lui. Atunci când omul se supune pe deplin stăpânirii absolute a lui Dumnezeu în viața sa, Dumnezeu va instaura împărăția Sa, iar diavolul nu va avea nici un acces la el pentru a ataca și opresa.
Pentru mine acest studiu a fost eliberator și enorm de important! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că nu m-a lăsat în întuneric, ci a folosit atâtea mijloace neplăcute mie pentru a mă lepăda de mine însumi și a lua crucea prin care eu să fiu răstignit și Isus să fie înțelepciunea în mine ca să mă învețe un adevăr atât de important! Dumnezeu este măreț și uimitor! Slăvit să fie El în vecii vecilor!
Greu cu gramatica!
Studiul acesta e în dezvoltare pentru că sunt provocat în continuare să aprofundez! Cuvântul Grec „daimonizomai” e interesant. E un verb în sine care cel puțin eu nu știu să-l traduc ca verb în română sau engleză, și se pare că și traducătorii au găsit o problemă aici sau nu înțeleg eu lucrurile cum trebuie… Îndrăcit (Cornilescu) e adjectiv, nu e verb! Deci nu e tradus corect. “Possessed of demons” (KJV) sau „posedat de demoni” este din nou adjectiv. Dar cuvântul Grec „daimonizomai” este verb! De ce nu e tradus ca verb atunci?
Mai jos e continuarea acestui studiu în căutarea de a înțelege ce ar însemna și cum ar fi dacă acest verb ar fi tradus ca verb. Oare ar schimba lucrurile așa de mult?
Un templu pentru Dumnezeu sau demoni
“Când sufletul se predă lui Hristos, o putere nouă ia în stăpânire inima cea nouă. Se produce o schimbare pe care omul nu o poate face niciodată prin sine însuși. Este o lucrare supranaturală, care aduce un element supranatural în natura omenească. Ființa care s-a predat lui Hristos devine fortăreața Lui, pe care El o păstrează într-o lume răzvrătită și vrea ca nici o altă autoritate să nu fie recunoscută acolo, decât a Sa. Un suflet luat astfel în stăpânire de puterile cerești nu poate fi biruit de asalturile lui Satana. Dar, dacă nu ne supunem stăpânirii lui Hristos, vom fi stăpâniți de cel rău. În mod inevitabil, noi trebuie să fim sub controlul uneia sau alteia dintre cele două puteri care se luptă pentru supremația lumii. Nu este necesar să alegem de bunăvoie (notă: aceasta devine foarte important imediat!) să servim împărăției întunericului, pentru ca să ajungem sub stăpânirea ei. N-avem decât să neglijăm să ne aliem cu împărăția luminii. Dacă nu conlucrăm cu puterile cerești, Satana va lua în stăpânire inima și va face din ea locuința lui. Singura apărare împotriva răului este locuirea lui Hristos în inimă, prin credință în neprihănirea Lui. Numai când suntem legați strâns de Dumnezeu putem rezista efectelor nesfințite ale iubirii de sine, ale îngăduinței de sine și tendinței spre păcat. Noi putem părăsi multe obiceiuri rele și, pentru câtva timp, putem da la o parte tovărășia lui Satana; dar, fără o legătură vie cu Dumnezeu prin predarea noastră față de El, în fiecare clipă putem fi biruiți. Fără o cunoaștere personală a lui Hristos și o comuniune continuă cu El, suntem supuși bunului plac al lui Satana și până la urmă vom împlini pretențiile lui.” HLL 324.1
Acts 8:7 „KJV” “For unclean spirits, crying with loud voice, came out of many that were possessed (echo) with them: and many taken with palsies, and that were lame, were healed.”
Fapte 8:7 (BTF2015) „Fiindcă din mulți posedați ieșeau duhuri necurate, strigând cu voce tare; și mulți paralizați și șchiopi au fost vindecați.”
Fapte 8:7 (VDC) „Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.”
“Possessed”/”posedați”/”îndrăciți” e tradus din Grecul “echo” care este tot verb, dar în toate versiunile este tradus ca adjectiv sau substantiv. Corect ar fi “that were possessing/holding/having them”, sau tradus în Română după KJV cu verb: „Fiindcă duhurile necurate, strigând cu voce tare, ieșeau din mulți care le posedau …”. În traducerea ca și adjectiv ideea e transmisă că duhurile posedă omul, iar în traducerea ca și verb omul posedă/are/ține duhurile. Asta vedem mai clar în textul următor.
Mark 5:15 (KJV) “And they come to Jesus, and see him that was possessed with the devil (daimonizomai), and had (echo) the legion, sitting, and clothed, and in his right mind: and they were afraid.”
Marcu 5:15 (BTF2015) „Și au venit la Isus și l-au văzut pe cel ce fusese posedat de drac (daimonizomai) și a avut (echo) legiunea, șezând și îmbrăcat și întreg la minte; și s-au temut.”
Marcu 5:15 (VDC) „Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.”
Aici avem cuvântul “daimonizomai” tradus ca “possessed with the devil”/”posedat de drac”/”îndrăcit” și apoi cuvântul Grec “echo” tradus ca „had”/”a avut”/”avusese” legiunea. „Daimonizomai” este tradus ca și adjectiv sau substantiv masculin, care nu e corect. “Echo” aici e tradus ca verb la trecut, care e corect. Cine avea ce: legiunea de demoni pe om, sau omul pe demoni? Din text reiese clar că omul avea în el legiunea. Aceasta schimbă complet totul!
Satana nu-l ține în control pe om din voia lui, contrar voinței omului prin care este invitat! Dumnezeu a pus legiunea acolo pentru că omul a respins pe Dumnezeu prin voința sa, astfel invitând automat pe diavol. Odată ce respingi pe Dumnezeu să locuiască în tine pe deplin, nu este altă opțiune decât să fi locuit de duhurile necurate! Din spiritul profetic, citatul de mai sus și altele, reiese acest adevăr: noi suntem cei care respingem pe Dumnezeu și invităm pe diavol. Nu este altă opțiune, ori suntem un templu pentru Dumnezeu ori pentru diavol. Diavolul nu poate intra în om pentru că el vrea asta! Problema nu e la diavol, ci la voința omului! Nu diavolul posedă pe om, ci omul invită și ține duhurile necurate în el însuși. Omul este templul și el deține voința prin care se decide cine locuiește în acest templu.
Studiul continuă!
Acest studiu continuă. La început am înțeles că diavolul nu poate „poseda” cu adevărat pe nimeni, fiindcă doar Dumnezeu e posesorul de drept și adevărat. Studiind „daimonizomai” și „echo” împreună am ajuns să înțeleg puțin mai clar cuvântul „daimonizomai.” „Echo” ne arată clar că omul are/posedă/ține demonii în el prin faptul că a respins să aibă în el pe Dumnezeu ca stăpân. Da, traducerea ca „posedă” nu e corectă cum am văzut mai sus și însuși dicționarul Grec traduce „echo” ca posedă de foarte puține ori, dar îl folosesc pentru că așa e tradus.
„Daimonizomai,” deci, este în același fel fiind tot verb. Nu cunosc Greaca și nu am studiat-o la vreo instituție, dar având uneltele la dispoziție pentru textul Grec îți dai seama de anumite lucruri sub călăuzirea Duhului Sfânt. „Daimonizomai”, fiind verb, descrie acțiunea omului sau a demonilor? Ar descrie a demonilor dacă ar fi menționați în proximitate, dar nu sunt! Nu în Greacă! Duhurile necurate sunt menționate cu verbul „echo”, analizat mai sus. Verbul „daimonizomai” se pare că cel mai corect ar fi tradus că e acțiunea omului de a demoniza. Nu în sensul că el ar umple pe alții cu demoni, ci în sensul de manifestare a vieții demonilor care sunt în el. Omul trăiește viața demonilor, pentru că a respins viața lui Isus. El este un șarpe și are șarpele cel vechi în el. Isus numește și pe Farisei „șerpi, pui de năpârci” în Matei 23:33. Sunt pui pentru că tot Isus a spus că au ca tată pe diavolul. Dacă ei au fost în starea aceea, eu în ce stare sunt odată ce m-am născut în păcat și natura/carnea mea e păcătoasă (Psalmul 51:5, Romani 7:18)?
Lucifer a devenit Satana când a voit ca să facă voia lui însuși și nu a lui Dumnezeu. Cuvântul Grec pentru Satana este „Satan” sau „Satanas” și înseamnă „adversar, cineva care se opune altcuiva în scop sau faptă”. Cei care folosesc voința precum Lucifer, să facă voia lor înloc ca să accepte voie lui Dumnezeu, devin și ei un satan, un șarpe fiind fii și fiice ale tatălui minciunii. Toți suntem ca oameni născuți în această stare, iar rodul vieții dovedește aceasta continuu.
Omul are demonii, nu demonii pe el. Omul este templul care decide cine locuiește în el. Pare invers pentru că omul nu se poate elibera de demoni, dar aceasta este pentru că Dumnezeu e în control asupra efectelor care eu loc. Omul folosește voința, Dumnezeu o împlinește.
Omul a fost creat cu voința liberă, de a alege să slujească pe Dumnezeu sau nu; însă, prin Lege Dumnezeu i-a stabilit în ce direcție să folosească voința sa: doar spre Dumnezeu. Odată ce omul respinge pe Dumnezeu ca posesorul său de drept, Creatorul și Domnul său, atunci singura opțiune rămasă este să fie locuit de duhurile necurate. Duhurile necurate însă nu iau omul în stăpânire contra voinței sale! Omul a respins pe Dumnezeu prin voința sa și Dumnezeu acum îi împlinește voința lăsând demonii să îndeplinească voința omului de a fi locuit de duhuri inamice, răzvrătite Creatorului. Noi alegem ori Duhul lui Christos de smerenie, supunere, blândețe, etc ca să locuiască în noi, ori alegem duhul necurat de mândrie, răzvrătire, anxietate, etc ca să locuiască în noi. Rodul vieții dă pe față ce duh am voit să trăiască în noi!
Omul ar vrea să fie fără Dumnezeu, dar fără consecințe! El nu vrea să fie locuit de cel rău, dar nu vrea nici ca Dumnezeu să fie suveran în viața lui. Creatorul însă îi arată clar că atunci când voiesc să resping pe Dumnezeu nu există altă opțiune decât ca El să mă umple cu spiritele necurate. Isus însă o face în mila și bunătatea Lui momentan. Adică, lasă lucrurile să aibă loc treptat ca omul să realizeze ce a ales și să strige la Dumnezeu pentru mântuire. Va veni vremea însă când Dumnezeu va da frâu liber diavolului ca să umple omul cu totul și cei doi să devină una. Atunci Șarpele cel vechi, Satana, se va reflecta pe deplin în om. Isus numește omul un șarpe de asemenea pentru că avem aceiași fire păcătoasă și vrăjmașă Creatorului. „Șerpi, pui de vipere, cum să scăpați de damnarea iadului?” Matei 23:33.
Întrebarea se naște, „Atunci cine e șeful, omul care voiește sau cel ce-l locuiește?” Dumnezeu l-a creat pe om cu o voință liberă, dar aceasta este liberă doar în Dumnezeu. Creatorul este Cel ce a dat această libertate omului nu pentru că omul e stăpân sau șef, ci pentru că Dumnezeu este bun și iubitor. Voința Lui, astfel porunca Lui, este ca să-L alegem de bună voie! Însă, creatura crede că ea este șeful pentru că are o voință liberă. Momentul în care respingem pe Dumnezeu prin voința noastră avem în noi tot ceea ce este opus lui Dumnezeu. Aceasta a avut loc cu Lucifer care a respins prin voința sa liberă pe Creator și a ajuns umplut de tot ceea ce e opus lui Dumnezeu. El a devenit un șarpe răzvrătit și urât de toți. Dar omul are aceiași stare de șarpe și atunci este umplut de spirite cu aceiași stare.
Problema este că odată ce omul a voit să respingă pe Creator, el a ajuns să invite și să țină duhul necurat în el însuși, iar acum el nu se mai poate întoarce înapoi la Dumnezeu. Voința omului a ajuns captivă spiritului de răzvrătire. Dacă se putea schimba singur, Isus nu mai trebuia să vină și să moară. Ce a făcut Isus în trup uman e ce trebuie să facă și în fiecare din noi. Prin credință în lucrarea Lui de mântuire ca Mare Preot în noi, Isus ne va mântui de propria voință răzvrătită care se ține de diavol și nu de Dumnezeu.
Aceasta schimbă total lucrarea cu cei ce au draci. Problema nu e cu demonii, căci ei nu se pot schimba. Problema e la voința omului care trebuie să se prindă de Isus Christos ca singurul Salvator! Odată ce omul se prinde de Isus Christos, el va fi eliberat de prezența demonilor și va fi umplut cu Duhul Sfânt!
Există deci o singură cale, o singură speranță pentru om: Christos să locuiască în noi prin Duhul Sfânt. Aceasta este marea taină ținută ascunsă de veacuri. Isus a venit pentru a ne recrea după chipul Său, ca să fim umpluți cu Duhul Sfânt cum a fost El.
Întrebarea este dacă eu, și tu cititorule, vrem ca să invităm și să avem pe Dumnezeu în noi ca stăpân suveran și absolut. Eu vreau doar pe Isus, tu vrei?