Am avut o discuție cu un pastor și aș vrea să le public pentru a împărtăși și cu alții. Cred că subiectul e unul foarte important.
Următoarele întrebări m-au frământat de mult timp și le-am pus și acestui pastor, stârnite de o discuție cu dânsul anterioară.
Ce este omul nou? Cine este acesta?
Ce este firea pământească? Este doar o parte din mine sau eu cu tot ceea ce sunt? Doar o parte din mine trebuie răstignit sau eu cu totul trebuie să mă leapăd de mine însumi ca Christos să fie totul în mine?
Pastorul a răspuns astfel: „Omul nou ești tu – după Scripturi, care trebuie înnoit continuu.
Sunt doi într-unul, și amândoi sunt în mine.
Iar omul nou trebuie să fie cu atât mai activ și voluntar, încât să tamponeze ți neutralizeze tot răul care este în mine.
Tu ești chemat să fii nu un roboțel, nici un cadavru viu pe cruce, ci un FIU de Dumnezeu acum, nu după moarte.”
Cine este cel născut din nou?
Am răspuns în următorul fel, după mai multe zile de studiu, rugăciune și meditare:
Legea e adevărul. Doar Legea ne poate arăta și aici care este adevărul. “La Lege și mărturie”…
Eu caut ca Domnul să mă învețe adevărul Său, căci cunoscându-L pe El Isus va deveni adevărul în mine. Iar aceasta am înțeles că e posibil doar prin Lege. E o călătorie și experiență minunată de căutare continuă și creștere în a cunoaște pe Domnul în mod personal zilnic.
Îi mulțumesc și pentru provocarea cu 1 Ioan 3:10. Pentru mine a fost un text așa de frumos și important ca să înțeleg mai profund Legea. Eu nu am cum să iubesc precum nu am cum să fiu neprihănit. Doar Christos în mine, El care e iubire și neprihănire, va face ambele.
Cu privire la nașterea din nou e o întrebare despre care mă rog ca Domnul să îmi dea harul să-L cunosc și mai profund. De mult timp Duhul Sfânt mă macină cu această întrebare și mă bucur că nu îmi dă pace și că El vrea să aprofundeze și mai mult.
Da, sunt două firi în mine. Una este firea mea păcătoasă, cu o inimă/subconștient nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea și o minte/conștient coruptă. Așa mă declară Legea. A doua este firea dumnezeiască.
Care dintre ele sunt eu? Pot eu să fiu ambele? Conform Legii pot eu să fiu firea dumnezeiască dacă m-am născut în păcat? Firea dumnezeiască este lucrarea lui Dumnezeu în mine prin lepădarea de mine însumi și prin credință în Isus Christos. Aceasta se face doar în cadrul Legii, bazat pe acceptarea stării mele declarate de Lege și acceptarea sentinței de a mă lepăda de mine însumi și a accepta ca să fiu răstignit împreună cu Isus Christos, ascuns în El. Dacă eu sunt răstignit împreună cu Christos și firea mea va fi acolo până la sigilare, cum poate fi adevărat conform Legii că eu sunt firea dumnezeiască în același timp?
Conform Legii prin firea pământească, adică eu care m-am născut în păcat, Satana are control asupra mea pentru că găsește ceva ce este al lui în mine. Prin firea dumnezeiască Duhul Sfânt are control asupra mea pentru că aceasta este din Dumnezeu.
După Lege înțeleg următoarele puncte:
- Cât declară Legea că este rău din ceea ce eu sunt? Dacă ar fi ceva bun în noi, am mai avea nevoie de Isus Christos? Noi ne naștem în păcat și păcătuim la fiecare pas. Plata păcatului este moartea. Noi ca ființă întreagă ne îndreptăm spre iazul de foc de la naștere pentru că nu este nimic bun în noi.
- Cât din mine trebuie răstignit? Dacă în iazul de foc trebuie distrus omul în întregime pentru că nimic bun nu este în el, la cruce cât din om trebuie răstignit? Dar noi căutăm să salvăm o porțiune din noi, în timp ce renunțăm la alta… Christos însă a fost răstignit în întregime, și noi va trebui să renunțăm la noi înșine în întregime.
- Dacă eu sunt răstignit, cum pot fi în același timp cel născut din nou? Dacă Legea spune că soluția mântuirii este ca eu, tot ceea ce înseamnă viața mea, să fiu răstignit, ascuns în Christos pe cruce, pentru ca Isus să trăiască în mine, atunci cum pot eu să fiu cel născut din nou? Dacă eu am fost rău și de aceea am fost pus pe cruce pentru nimicire, cum poate Legea accepta ca eu să revin din nou la viață? Legea ne arată clar că cel mort va fi același la înviere ca și cel îngropat, în ce privește caracterul. Inima mea e “de deznădăjduit de rea,” și astfel Legea declară că eu sunt fără nădejde de recuperare! Legea declară că eu trebuie chiar să mor, iar Isus ne spune că noi chiar trebuie să pierdem viața. Dar noi nu vrem să murim și inventăm tot felul de alternative ca să nu murim! Eu însă trebuie să mor ca Christos să trăiască în mine și să facă o fire nouă după chipul Său. Isus Christos a fost răstignit, omorând astfel firea pământească moștenită prin Maria. A fost pus în pământ, în mormânt. A treia zi Isus Christos a înviat. Nici un alt om nu se putea învia pe sine însuși. Doar Christos poate fi cel născut din nou în noi.
- Legea ne declară că doar dacă aleg de bună voie să accept crucea, moartea, doar atunci Dumnezeu va reface caracterul lui Christos în mine. Trebuie să fie o lepădare de sine de bună voie și completă și o acceptare ca cele vechi să fie pe cruce ca Dumnezeu să facă totul nou în mine. Noi trebuie să ajungem să socotim totul ca pierdere, ca un gunoi, pentru ca Christos să fie totul în noi. Altfel nu se poate. Nu se poate ca să mă mai țin de ceva și Christos să fie pe deplin stăpân în mine. Botezul în apă este un simbol fizic al morții spirituale totale. Precum apa acoperă tot trupul, tot astfel tot ceea ce eu sunt trebuie să moară de bună voie ca Isus să fie născut în mine. Aceasta are loc în etape din câte văd. La fiecare pas Domnul mă invită ca să accept lepădarea de sine și crucea bazat pe Cuvântul Său și convingerea Duhului Sfânt că sunt atât de rău de merit crucea. Astfel, eu renunț la mine de bună voie și accept crucea, ca să-L las pe Isus să trăiască în mine prin Duhul Sfânt voia Tatălui.
- Dacă inima și duhul meu trebuie înlocuite cu o inimă nouă și duh nou, cum se poate ca eu să fiu ambele? Legea declară că ceea ce mă face pe mine să fiu eu, inima și duhul (mintea), trebuie răstignite prin credință în credincioșia lui Isus ca Dumnezeu să îmi dea o inimă și duh nou. Atunci acestea nu mai sunt inima și duhul meu, ci ale lui Isus, făcute după chipul Său. Eu, cu inima și duhul meu nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rele, trebuie să fiu răstignit, pentru ca Christos să zidească în mine o inimă și duh noi făcute după chipul Său. Astfel, Christos zidește în mine o nouă fire după chipul Său în care Duhul Sfânt va fi stăpân pe deplin: Christos în noi nădejdea slavei.
- Când se va consuma răstignirea mea odată acceptată starea mea și voia lui Dumnezeu ca să fiu răstignit împreună cu Christos? Crucea este ca eu să mă urc pe cruce și apoi să fiu dat jos iarăși? Sau noi trebuie să fim răstigniți cu Isus Christos și să rămânem ascunși în El pe cruce ca El să trăiască în noi până la sigilare când această fire va fi nimicită pentru totdeauna? La sigilare este unde va fi revărsat Duhul Sfânt în ploaia târzie pentru a ne umple complet pentru totdeauna, și astfel a ne sigila complet în o lepădare de sine completă precum a manifestat Isus. Aceasta va avea loc pentru că noi ne-am lepădat complet de sine la fiecare etapă, ascunzându-ne în Isus Christos tot mai mult până la decizia finală: lepădare pentru vecie. Atunci nu va mai rămâne nimic din firea veche care să vrea să-și facă voia sa și Satana nu va mai avea acces la noi prin absolut nimic. Christos își va reflecta complet caracterul Său în noi.
- Nașterea din nou înseamnă o îmbunătățire a celei vechi sau o fire complet nouă creată de Duhul Sfânt după chipul lui Christos? Poate firea cea veche să fie îmbunătățită, sau ea va trebui complet lepădată pentru a da loc unei noi firi? Christos trebuie să facă în noi o nouă fire cu un caracter divin, iar voința mea care a fost curățată complet datorită renunțării de bunăvoie va rămâne ascunsă în El pentru veșnicie. Aici este unde încă am întrebări. Pentru că se pare că datorită faptului că am renunțat la mine însumi și am acceptat ca să fiu răstignit împreună cu Christos am fost treptat, din slavă în slavă, curățat complet de firea mea și o nouă fire după chipul lui Isus a fost făcută în mine. Dar se pare că voința mea va rămâne ascunsă în Christos pentru totdeauna și astfel va fi Christos în mine prin firea cea nouă pe care El a făcut-o în mine în timp ce eu am rămas ascuns în El. Astfel va fi o colaborare prin care El mă mântuiește de mine însumi și mă voi bucura o veșnicie întreagă de un singur lucru: “Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de Templul Lui.” Psalmul 27:4
Astfel, Legea, după câte înțeleg și mă bucur că continuu mă confruntă Domnul să cresc, ne arată că noi trebuie să murit cu adevărat ca Christos să fie în mine înțelepciunea, neprihănirea, sfințirea, iubirea, etc. Isus va fi atunci viața nouă în mine. El va fi totul în mine. El îmi va zidi în mine voința Lui și tot El va face înfăptuirea voii Sale în mine. Doar atunci eu voi recăpăta scopul creației mele: să fiu un templu pentru Duhul Sfânt. Eu nu am fost făcut să fiu mai mult decât un templu pentru Duhul Sfânt. Atunci Christos va fi Fiul lui Dumnezeu în mine, iar eu voi rămâne ascuns în El. Isus va deveni voința mea, înfăptuirea mea, etc pentru că eu m-am lepădat de mine însumi ca El să fie totul în mine, El să fie cel născut din nou în mine.
Voința e singurul lucru ce ne va rămâne, dar va trebui să rămână ascunsă în Christos pentru toată eternitatea. Adică noi va trebui să avem atitudinea lui Isus de lepădare de sine și luarea crucii pentru toată eternitatea. “Tată, nu voia mea ci voia Ta să se facă” va fi strigătul voinței mele aici și în veșnicii.
Și atunci cine va fi firea nouă făcută în noi? Din tot ceea ce am studiat și din toată lumina pe care mi-a dat-o Domnul, această nouă fire va fi Duhul Sfânt în mine care va lua din ce este al Domnului Isus și va reflecta complet caracterul lui Isus în mine. La botezul cu Duhul Sfânt, ploaia târzie, sfinții vor fi sigilați cu Duhul Sfânt în întregime. Atunci sfinții s-au lepădat pe sine însuși în mod desăvârșit și au acceptat moartea în mod desăvârșit și au acceptat ca Duhul Sfânt să împlinească în ei voia Tatălui și să facă pe Christos Isus să fie totul în ei.
Un robot sau cadavru viu?
Ca răspuns la ultima afirmație a pastorului, „Tu ești chemat să fii nu un roboțel, nici un cadavru viu pe cruce, ci un FIU de Dumnezeu acum, nu după moarte”, am scris următoarele:
Oare sunt robot sau cadavru viu dacă sunt ascuns în Isus Christos pe cruce și El este în mine „înțelepciunea, neprihănirea, sfințirea, răscumpărarea” (1 Cor 1:30), iubirea, pacea, răbdarea, viața, etc??? Eu am fost robot ca sclav păcatului, continuu făcând ce nu doream să fac. Am fost un cadavru „viu” pentru că o viață întreagă am fost mort în păcat.
Eu m-am născut mort în păcat, dar Dumnezeu în harul Său îmi dă oportunitatea ca să aleg să am parte de moartea a doua acum prin credință în jertfa lui Isus Christos. Isus Christos mă invită zilnic, „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” Luca 9:23. Alegând să mă leapăd de mine de bună voie și să accept ca eu să fiu răstignit împreună cu Christos este singura mea șansă să încetez să mai fiu robot/sclav al păcatului și un cadavru viu. „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” Galateni 2:20. Eu voi fi ascuns în El pe cruce pentru ca Isus să fie viața mea, înțelepciunea mea, iubirea mea, sănătatea mea, totul în tot!