Capitolul 30 „Asistenții Ellenei White” – din cartea „Mărturii cu privire la comportament sexual, adulter și divorț”
Către W. F. C. — 6 septembrie 1895
[Atât fratele W. F. C., cât și Fannie Y. au fost angajați ai lui Ellen White mai întâi la Melbourne, iar apoi la Cooranbong, New South Wales. În 1895, Ellen White și echipa ei locuiau și lucrau în corturi, până când s-a construit reședința permanentă la Sunnyside.] — În această dimineață, când veneam de la școală, ți-am văzut calul legat de un copac din fața cortului ocupat de Fannie Y. După un timp m-am dus la cort. O doamnă din Newcastle și Jessie Israel erau în vizită la Fannie. Tu stăteai jos și scriai la mașina de scris. De ce nu te-ai dus de îndată cu mașina de scris în cortul unde se servește masa? Ce impresie poate face o astfel de purtare asupra minții unei tinere care vizitează școala? A făcut o impresie care nu a fost deloc favorabilă. MCS 206.3
Familiaritatea ta față de femeile tinere este necorespunzătoare, însă ți se pare atât de firească și obișnuită, încât nu gândești că e nimic rău în ea. Cuvântul lui Dumnezeu ți-a spus că trebuie să te ferești de orice se pare rău; dar faci tu acest lucru? Tu ești un bărbat căsătorit, care ai o soție și doi băieți, pe care i-ai lăsat în America și acest lucru ar trebuie să fie suficient, fără să mai fie nevoie de vreun alt sfat, pentru a te determina să cultivi sobrietatea și să fii atent cum te porți cu altele…. Îți scriu aceste lucruri pentru că o amăgești pe Fannie și după câte se pare, ea este cu totul oarbă și îndrăgostită nebunește…. MCS 207.1
Căutând să fii cât de mult în compania lui Fannie cât am stat în Melbourne nu a fost doar ceva ce se pare rău, ci a fost chiar rău. Ți-a plăcut acest lucru însă ar fi trebuit să ai discernământul de a înțelege că prin faptele tale tu încurajezi și pe alții să meargă pe aceeași cale. MCS 207.2
Eu plec acum în Tasmania, iar tu și Fannie rămâneți în Avondale. După plecarea mea, tendința va fi să vă simțiți mai liberi să fiți împreună, pentru că eu nu sunt prezentă în cetățuie. Mă tem că vei dezonora adevărul prin familiaritatea ta. Protestez hotărât împotriva acestui lucru. Depărtează-te cât de mult cu putință de cortul lui Fannie, altfel se va isca un scandal. — (Scrisoarea 17, 1895.) MCS 207.3
Către W. F. C. — septembrie 1895
M-am bucurat de foarte puțin ajutor din partea lui Fannie timp de mai multe luni și aceasta nu pentru că nu poate lucra, ci datorită faptului că întovărășirea cu tine a dus-o într-o experiență care o face cu totul nepotrivită pentru ceea ce am eu nevoie în lucrare…. MCS 207.4
Sunt foarte îngrijorată de un alt lucru și acesta este legat de vizitele pe care i le faci în cort. Deja am hotărât că voi doi nu mai puteți lucra împreună. Tu ești un bărbat căsătorit, tată a doi copii. Dacă soția ta a obținut divorțul aceasta nu înseamnă că tu ești liber să te căsătorești din nou, după câte citesc eu în Biblia mea…. MCS 207.5
Înainte de a pleca trebuie să stabilesc câteva reguli. Lucrul lui Fannie nu e în ordine de câtva timp. Cauza este, în mare parte, întovărășirea cu tine. Sunt convinsă că așa stau lucrurile de acea îți spun, stai departe de cortul ei. Când voi pleca, vei simți că ai o ocazie bună de a te afla în prezența ei ori de câte ori vei dori; însă nu pot pleca fără să te avertizez și să te însărcinez să ai grijă ce faci. Nu doresc să mi se aducă nici o batjocoră datorită unor practici imprudente nesăbuite. — (Scrisoarea 19, 1896.) MCS 208.1
Către Fannie Y. — 23 noiembrie 1895
M-am gândit la tine în legătură cu W. F. C. și nu am să-ți dau alt sfat decât cel pe care ți l-am dat. Consider că nu ai dreptul din punct de vedere moral, să te căsătorești cu W. F. C. iar el nu are dreptul, din punct de vedere moral, de a se căsători cu tine. El și-a părăsit soția după ce a înfuriat-o mult. El a părăsit pe cea căreia i-a făgăduit înaintea lui Dumnezeu că o va iubi și va avea grijă de ea pe tot timpul vieții. Înainte ca ea să obțină divorțul, pe când ea era încă soția lui legitimă, el a lăsat-o timp de trei ani, a părăsit-o cu inima și și-a exprimat dragostea față de tine. Lucrul acesta a fost mult discutat pe larg de tine și acest bărbat căsătorit, pe când el era încă legat din punct de vedere legal de soția cu care s-a căsătorit, și cu care a avut doi copii. MCS 208.2
Nu găsesc nici o înlesnire în Scripturi care să vă dea vreunuia dintre voi dreptul să vă căsătoriți, chiar dacă soția lui a divorțat de el. După cum a provocat-o, în mare măsură ceea ce a făcut el a condus la acest rezultat și nu văd în vreo lumină mai favorabilă să aibă dreptul legal să se lege prin căsătorie cu tine sau ca tu să te unești cu el. Un lucru este clar. Eu nu pot avea nici o legătură cu vreunul dintre voi dacă faceți acest pas pentru că eu văd acest lucru în lumina Scripturii care condamnă legătura voastră. De acea, aș dori ca amândoi să înțelegeți că potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu cu privire la trecut și prezent nu cred că vă pot folosi pe vreunul dintre voi dacă faceți acest pas. MCS 208.3
Sunt uimită că te gândești chiar și o clipă că puteți face așa ceva și să-ți îndrepți sentimentele către un bărbat căsătorit care și-a părăsit soția și copiii în astfel de împrejurări. Vă sfătuiesc să vă prezentați gândurile și planurile în această privință în fața fraților noștri care poartă răspunderea ca să puteți primi sfat din partea lor și ca ei să vă arate din Legea lui Dumnezeu greșeala în care ați căzut. Voi amândoi ați călcat Legea și doar prin faptul că v-ați gândit că ați putea să vă uniți prin căsătorie. Ar fi trebuit să respingeți acest gând încă de la început. — (Scrisoarea 14, 1895.) MCS 209.1
Către James Edson White, 9 decembrie 1895
Dar of, câtă durere de inimă pentru alte lucruri care s-au petrecut și care au fost pentru mine o încordare înfricoșătoare. Este vorba de legătura de intimitate între W. F. C. și Fannie. Am prezentat în fața lor toate pericolele însă ei le-au negat. Însă în adunarea din Melbourne, Fannie a recunoscut că îl iubește pe W. F. C. și că el o iubește pe ea. Am încercat să prezint cazul în fața lor în adevăratul său sens. W. F. C. are o soție care este în viață. Recent ea a obținut divorțul. El a părăsit-o, fiind plecat de trei ani. Însă Fannie mi-a spus că s-a rugat că, dacă este bine să se căsătorească cu W. F. C., soția lui să obțină divorțul. Ce orbire îi lovește pe cei care încep să se îndepărteze de la calea cea dreaptă! Aceștia doi au crezut că se pot uni prin căsătorie și că împreună vor putea duce mai departe lucrarea mea. Administrarea tuturor afacerilor mele ar însemna să fie în mâinile sale. Nu pentru mult timp, le-am spus. Un asemenea pas îi va îndepărta de mine pentru totdeauna pe amândoi, deoarece W. F. C. nu are dreptul din punct de vedere legal să se căsătorească. — (Scrisoarea 123a, 1895.) MCS 209.2
Concluzii
Acest caz nu indică un divorț al lui W.F.C. bazat pe adulter, ci ceartă între cei doi bazat pe care el a părăsit-o atât sentimental cât și fizic. Însă, principiul de aici e că el nu avea libertatea în conformitate cu Legea lui Dumnezeu să se recăsătorească atâta timp cât avea „o soție care [era] în viață”. Însă păcatul lui l-a orbit enorm, și atunci duhuri necurate l-au luat în stăpânire și nu a mai luat seama la nimic ce Dumnezeu a spus. El a început să facă lucrurile după voința lui egoistă. „Ce orbire îi lovește pe cei care încep să se îndepărteze de la calea cea dreaptă.”
Odată ce omul începe să meargă pe o cale care încalcă Legea lui Dumnezeu el merge din orbire în orbire, chiar dacă dă studii Biblice, predică frumos și predică adevărul și pare a produce roada Duhului Sfânt. Când am respins pe Duhul Sfânt care a apelat la noi ca să acceptăm lucrarea Lui de a împlini Legea în noi, doar vom înainta treptat în întuneric. Inima aceasta mai înșelătoare decât orice va da pe față doar înșelăciune de cea mai perfidă calitate pentru a ne înșela pe noi înșine, dar a înșela și pe cei de lângă noi. Vai, ce cruntă cădere doar pentru că nu ne-am umilit înaintea lui Dumnezeu și nu am primit sângele lui Isus să ne spele de orice păcat (1 Ioan 1:7). Dumnezeu în mila Lui să ne deschidă ochii și să ne mântuiască, căci toți suntem în pericol la fiecare pas!