Unul din lucrurile care provoacă cele mai mari binecuvântări, dar și probleme, în o familie este intimitatea. În zilele noastre însă a ajuns o perversiune a ce a creat, sfințit și binecuvântat Dumnezeu în grădina din Eden înainte de căderea în păcat. Soțul și soția pot să aibă parte de o intimitate care defapt să îi despartă și să aducă blestemul, înloc să îi țină una și să primească binecuvântarea lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu a adus-o pe Eva lui Adam, acesta din urmă a declarat, „Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat.” Geneza 2:23. Declarația lui Adam în care numește femeia este parte din porunca pe care i-a dat-o Dumnezeu, aceea de a da nume ființelor create. Prea mulți însă atribuie și următorul verset tot lui Adam, însă oare el a spus acest lucru? „De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup.” Geneza 2:24. Dumnezeu nu i-a dat porunca ca Adam să dea legi. Aceasta aparținea doar Legiuitorului. Pe baza acestui principiu, versetul 24 este o Lege dată de Creator.
Isus Christos este Cel care declară autorul Legii din Geneza 2:24 în felul următor: „4 Iar el a răspuns și le-a zis: Nu ați citit că cel care i-a făcut, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască? 5 Și a spus: Din această cauză va lăsa un bărbat pe tată și pe mamă și se va lipi de soția sa; și cei doi vor fi un singur trup. 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” Matei 19:4-6. Aici vedem că Isus declară că Dumnezeu „a spus” acea Lege. El a oficiat chiar atunci prima căsătorie în care a făcut pe cei doi un singur trup.
Prin ce căsătorește Dumnezeu un bărbat și o femeie?
Legea din Geneza 2:24 este cea prin care Dumnezeu declară cum El căsătorește un bărbat și o femeie, cum îi face un singur trup. Nunta poate fi oficiată la Biserică și la Stat, dar asta nu înseamnă că Dumnezeu i-a căsătorit. Dumnezeu căsătorește când cei doi devin un singur trup. Cei doi devin una doar când soțul ajunge să fie în soție și soția în soț prin actul intimității. Soțul și soția au fost făcuți una de Dumnezeu prin intimitate, și tot prin intimitate vor fi ținuți ca un singur trup.
Dacă nu au avut niciodată intimitate, cei doi nu au fost căsătoriți în conformitate cu Legea lui Dumnezeu. Dacă intimitatea se întrerupe la un moment dat, atunci apare problema de separare, cu speranța că e temporar, sau divorț despre care s-a vorbit într-un alt articol AICI.
De aceea problema de adulter și curvie e atât de mare pentru că cei doi devin una, iar acest păcat are rezultate nemăsurabile! Domnul Isus prin Pavel declară, „Ce? Nu știți că cel alipit de o curvă este un singur trup cu ea? Căci cei doi, spune el, vor fi un singur trup.” 1 Corinteni 6:16. Unirea cu o persoană și apoi unirea și cu alta este necurăție de cel mai mare grad al întregii ființe. Este o încălcare a Legilor lui Dumnezeu, o călcare a lui Isus Christos, Cuvântul întrupat și Legea vie, în picioare. Este o reflectare a rebeliunii față de Creator și o sclavie cumplită a Satanei. Trupește e o unire cu o curvă, dar spiritual este o rupere de Dumnezeu și o unire cu diavolul. Lucurile fizice arată lucrurile spirituale. Este cumplită starea aceasta! Numai Isus Christos ne poate salva dintr-o astfel de stare, dintr-o astfel de sclavie. Omul e imposibil să se elibereze și cunosc destui care sunt înrobiți de acest păcat cumplit! O, să dea Dumnezeu harul ca fiecare din noi să ne prindem doar de Mântuitorul Isus Christo ca El să ne mântuiască!
Legea divină este clară că Dumnezeu căsătorește prin actul intimității. Căsătoria civilă în fața statului și căsătoria religioasă în fața unui slujitor al lui Dumnezeu sunt cele prin care se primește binecuvântarea lui Dumnezeu asupra acestei uniri, dar și certifică vizibil unirea făcută de Dumnezeu prin intimitate. Acești slujitori, Biserica și statul, au fost puși astfel de Dumnezeu ca să oprească avalanșa de necurăție care ar urma dacă omul ar fi fără ei. Ei sunt cei prin care Dumnezeu arată aprobarea Sa în căsătorie, chiar dacă nu e voia Lui uneori ca două persoane să se cunune. Însă, odată căsătoria legală efectuată și unirea prin intimitate săvârșită cei doi sunt uniți de Dumnezeu. „De aceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” Matei 19:4-6. Doar Dumnezeu i-a unit ca și Creator și Suveran al universului, doar El are dreptul ca și Legiuitor de a-i separa. Precum s-a stabilit în articolul „Adulterul, divorțul și recăsătorirea”, separarea se face doar prin moarte.
Când omul desparte ce a unit Dumnezeu…
Problema apare tocmai în încălcarea poruncii, „Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. De aceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” Matei 19:4-6. Omul născut în păcat continuu va încălca Legea lui Dumnezeu. Ce a unit Dumnezeu prin intimitate poate fi despărțit prin multe feluri, și mai jos sunt enumerate câteva:
- Adulter/preacurvie prin relații extraconjugale
- Pornografie și masturbare – pofta după alte femei este preacurvie. Matei 5:28.
- Uitatul după alte femei pe stradă sau altundeva cu poftă este preacurvie. Matei 5:28. Odată ce pofta e acolo, deja păcatul s-a produs în inimă! Dar și femeia poftește, nu doar bărbatul.
- Implicarea în familie a altor persoane pentru luarea de decizii sau a rezolva probleme, înloc ca familia să aibă doar pe Cel ce i-a făcut una ca și Călăuză și Mântuitor. Implicarea părinților, fraților, prietenilor, etc care pot duce la separarea atașamentului.
- etc
Pot fi multe, însă, doar din cele de mai sus realizăm că doar prin o relație de pocăință continuă cu Isus Christos putem fi mântuiți de firea noastră păcătoasă ca să fim umpluți cu Duhul Sfânt și ca El să producă rodul neprihănirii lui Isus în viața noastră. Altfel, nimeni nu poate scăpa de poftă! Momentul în care poftești ai și păcătuit în inimă! Dar mulți ascund pofta de Dumnezeu, înloc să vină la cruce cu ea și să ceara curățarea prin sângele lui Isus! Fiindcă o ascund de Dumnezeu, El va scoate la iveală acest păcat precum a făcut cu David, Acan, Anania și Safira și alții. Dumnezeu, singurul care cunoaște inima, scoate ce e acolo în mod privat ca omul să meargă la Christos să fie curățit! Dacă nu face asta, ci ca și David cade mai târziu, dar măcar atunci să se pocăiască și să apeleze la Isus Christos ca mântuitor! Cert este că e extrem de periculos să nu fim curățați de pofta inimii când Dumnezeu ne conștientizează de ea!
Însă, mai este un lucru prin care omul desparte ce a unit Dumnezeu.
Când te-ai despărțit, dar nu ți-ai dat seama!
Scopul acestui articol însă este de a dezvălui o înșelăciune uimitoare, dar acceptată de majoritatea, prin care atât soțul cât și soția și cei ce încurajează acest lucru continuu despart ceea ce Dumnezeu a unit. Este atât de perfid, atât de ascuns și de trecut cu vederea tocmai pentru că este încurajat de majoritatea, chiar de liderii Bisericii și de societate. Copiii sunt educați de mici în a practica această separare, dar e scuzată că e defapt pentru binele lor.
Biserica și societatea noastră a decăzut atât de mult încât este o raritate extremă în Biserică, să nu zic de societate, ca să găsești tineri și tinere care să nu fi curvit înainte de căsătorie! Datorită acestui desfrâu Dumnezeu lovește cu boli uluitoare așa cum a promis că va face. „Dar se va întâmpla, dacă nu vei da ascultare vocii DOMNULUI Dumnezeul tău, ca să iei seama și să împlinești toate poruncile lui și statutele lui, pe care ți le poruncesc astăzi, că toate blestemele acestea vor veni peste tine și te vor ajunge.” Deuteronom 28:15. „Și a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenția la vocea DOMNULUI Dumnezeul tău și vei face ceea ce este drept înaintea ochilor lui și vei deschide urechea la poruncile lui și vei ține toate statutele lui, nu voi pune peste tine niciuna din aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt DOMNUL care te vindecă.” Exodul 15:26.
Dumnezeu lovește cu boală ca să cheme la pocăință, însă reacția omului este de a se salva de Dumnezeu și să continue în desfrâu! Pentru că omul refuză să se pocăiască și să înceteze cu desfrâul și să învețe pe tineri abstinența, omul a găsit o soluție la boală prin protejare în intimitate. Așa s-a inventat prezervativul ca să ai cât sex vrei, dar cu cât mai puține consecințe! Pentru cei căsătoriți mai sunt și alte alternative precum terapii hormonale și altele. Întrebarea este dacă protejarea în intimitate este conform Legii lui Dumnezeu sau o încălcare a acesteia. Protejarea în intimitate desparte ce a unit Dumnezeu, sau unește mai tare?
Protejarea în întimitate și Legea lui Dumnezeu
Știu că acesta este un punct foarte sensibil, pentru că intimitatea ori clădește ori nimicește căsătoria. Însă, ai vrea să analizăm în lumina revelației divine și a Legii Sale acest subiect? De-a lungul anilor am întors acest subiect pe toate părțile fiind provocat tot mai mult pe această temă. Un lucru este cert, Dumnezeu a declarat că va zgudui totul și tot ceea ce nu este clădit pe Isus Christos va fi dărâmat. Oare noi iubim adevărul, sau ne iubim pe noi înșine? Eu am fost provocat enorm cu acest subiect pentru că atinge inima familiei. Însă, m-am predat lui Dumnezeu cu tot ceea ce sunt și am acceptat ca doar Isus Christ să trăiască în mine și El să fie adevărul, oricât m-ar costa. Ai vrea și tu să iubești adevărul, pe Isus Christos, și să renunți la tine însuți și să-ți iei crucea oricare ar fi costul și cu privire la acest subiect?
Prima problemă întâmpinată cu acest subiect este ideea că dacă nu folosim protecție în intimitate aceasta, în cele mai multe cazuri, va duce la o despărțire în familie. Aceasta pentru că soțul/soția nu ar fi de acord în a avea copii, iar lipsa de protecție automat asta ar produce. Tocmai pentru aceasta trebuie să înțelegem Legea lui Dumnezeu cu privire la intimitate cât și la rodul produs fără nici o protecție și să vedem ce ne spune Dumnezeu despre toate.
Prezervativul ca zid de „protecție”
Prezervativul este cel mai recomandat de toți ca protecție. Este protecție și împotriva multor boli pentru că nu se amestecă fluidele. Este un zid de protecție împotriva bolilor, dar și a copiilor. Aici se pare a fi un câștig, dar este aceasta și o încălcare de Lege divină? Dumnezeu i-a făcut un singur trup tocmai prin intimitatea în care soțul e în soție și soția în soț, în care fluidele se amestecă. Prezervativul din start face o despărțire între cei doi, căci ei nu mai devin un singur trup! Prezervativul este un zid de despărțire între cei doi. Dumnezeu nu a creat prezervativul!
Prezervativul înseamnă plăcere continuă, dar fără consecințe. Prezervativul este folosit de tineri înainte de căsătorie, de preacurvari, dar și de soț și soție. Cum este posibil ca același lucru folosit în încurajarea păcatului să nu fie păcat când folosit între soț și soție?
Aici ajungem la o întrebare profundă. Nu abordez aici bolile transmisibile care sunt o avertizare a lui Dumnezeu pentru lumea dedată la poftă și păcat. În familie însă prezervativul, sau alte metode de protecție, sunt folosite pentru că se vrea a elimina o problemă. Problema este aceea de a nu avea copii. Se vrea protecție împotriva rodului intimității. Cei tineri nu vor rodul pentru că sunt prea tineri și le dă pe față păcatul și de asemenea le încurcă viitorul. Cei preacurvari nu vor rodul pentru că li se dă pe față nelegiuirea. Cei căsătoriți nu vor rodul pentru că sunt prea mulți, costurile sunt prea mari, este sfârșitul lumii, etc.
Toți ne focalizăm pe rod și blamăm copiii ca fiind problema nedorită. Aceasta este însă problema? Isus Christos a spus, „după roadele lor îi veți cunoaște”. Matei 7:20. Rodul, copiii, doar arată ce e la rădăcină, ce a avut loc anterior. Oare problema noastră este rodul, sau altceva? Un pom fără rod e ceva bun? Nicidecum! Deci, problema nu este rodul, ci ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună prin rod, sau lipsa acestuia. Oare cei căsătoriți vor și ei, inconștient chiar, să scape de rod tot din cauza păcatului, precum cei care curvesc sau preacurvesc?
Onan și păcatul lui de moarte
Cazul lui Onan, înregistrat în Geneza 38, ne este dat ca avertizare pentru fiecare din noi. Fiindcă foloseam protecție în intimitate ani de zile am tot căutat să interpretez într-un fel sau altul acest caz. Cea mai plauzibilă concluzie la care am ajuns în trecut, care cât de cât era logică, era că problema care a dus la revărsarea mâniei lui Dumnezeu nu a fost că a vărsat sămânța pe jos, ci că nu a vrut să propage numele fratelui său prin copii. Așa mi-am liniștit conștiința ani de zile.
Onan a fost cel care a folosit o protecție în intimitate. Protecția lui nu era ca prezervativul, că fluidele se amestecau. Dar protecția lui era ca să nu semene sămânța. Ce este interesant este că Onan a ajuns faimos chiar și în dicționare. Cuvântul „onanie” înseamnă „Producere a plăcerii sexuale, la bărbat, prin autoexcitare; masturbație”. Asta este ceea ce Onan a făcut: a vrut plăcerea, dar nu a vrut rodul intimității. Onan a făcut exact ce face astăzi curvarul sau preacurvarul, dar în familie: poftă firească, dar fără consecințe. Atât de mult a urât Dumnezeu ceea ce a făcut Onan încât l-a nimicit. Aceasta este o avertizare pentru fiecare dintre noi, căci El va proceda la fel cu noi, dacă nu ne pocăim!
Cineva însă ar întreba, de ce este păcat să ai intimitate în familie, dar fără copii? Aceasta naște următoarea întrebare, „Care este scopul intimității?”
Intimitatea și scopul ei
Pentru ce a creat Dumnezeu intimitatea? Scopul sau scopurile intimității dacă este încălcat este păcat. Intimitatea a fost creată de Dumnezeu în grădina din Eden. Să citim ce stă scris.
„26Și Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; și ei să domnească peste peștii mării și peste păsările cerului și peste vite și peste tot pământul și peste fiecare târâtoare ce se târăște pe pământ. 27Astfel Dumnezeu a creat om după propriul său chip, după chipul lui Dumnezeu l-a creat, parte bărbătească și parte femeiască i-a creat. 28Și Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a spus: Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l și domniți peste peștii mării și peste păsările cerului și peste fiecare viețuitoare ce se mișcă pe pământ.” Geneza 1:26-28.
„18Și DOMNUL Dumnezeu a spus: Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el. 19Și din pământ DOMNUL Dumnezeu a format fiecare fiară a câmpului și fiecare pasăre a cerului și le-a adus la Adam să vadă cum le va numi; și oricum a numit Adam fiecare ființa vie, acela a fost numele ei. 20Și Adam a dat nume tuturor vitelor și tuturor păsărilor cerului și fiecărei fiare a câmpului, dar pentru Adam nu s-a găsit un ajutor potrivit pentru el. 21Și DOMNUL Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam; și Adam a dormit; și a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc; 22Și din coasta pe care DOMNUL Dumnezeu a luat-o de la om, a făcut o femeie și a adus-o la om. 23Și Adam a spus: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie, pentru că a fost luată din bărbat. 24De aceea un bărbat va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și cei doi vor fi un singur trup.” Geneza 2:18-24.
Având aceste două texte înaintea noastră unii am spune că aici apar două scopuri pentru intimitate: 1) să fie un singur trup și 2) să se înmulțească.
Ce anume determină scopul unui lucru? Ce ne arată Dumnezeu în Cuvântul Său ca să înțelegem diferența între un obiect sau acțiune și scopul pentru care a fost desemnată?
Înainte de a înainta însă trebuie să înțelegem ce înseamnă cuvântul „scop” în sine. DEX-ul din 2009 definește astfel: „Țintă, obiectiv către care tinde cineva; ceea ce își propune cineva să înfăptuiască”. MDA2 (Micul Dicționar Academic din 2010) definește astfel: „1 Anticipare mintală a rezultatului pe care dorește să-l realizeze cineva prin acțiunile sale. 2 Rezultat pe care și-l propune (sau pe care trebuie să-l realizeze) cineva. 3 Efect urmărit de cineva sau de ceva. 4 Ideal urmărit de cineva sau de ceva. … 6 Întrebuințare dinainte hotărâtă a ceva sau a cuiva. Sinonim: destinație.”
Doar din aceste definiții înțelegem că scopul intimității este efectul, rezultatul sau rodul pe care Dumnezeu a rânduit ca să urmeze. Cel ce a creat intimitatea este Singurul care poate desemna și scopul sau rezultatul acesteia.
Să luăm exemplele din ziua creațiunii pentru a înțelege care este scopul unui lucru.
- În ziua a doua Dumnezeu a separat apele pentru ca să facă cerul. În ziua a patra a umplut cerul cu soarele, luna și stelele. Scopul cerului a fost ca să fie umplut cu aceste trupuri cerești.
- În ziua a treia a separat apele de uscat. În ziua a cincea a umplut apele dar și cerul cu animalele corespunzătoare. Apoi în ziua a șasea a creat animalele pe pământ și apoi a făcut și omul. Scopul apei, cerului și a pământului a fost ca să fie locuite.
- Dumnezeu a creat ziua a șaptea, iar scopul era ca să intrăm în odihna lui Dumenzeu prin sfințirea acestei zile.
- Dumnezeu a dat omului voința liberă, cu scopul de a alege să mănânce doar din pomii permiși și să asculte să nu consume din pomul oprit.
Avem astfel câteva exemple despre un lucru creat și scopul pentru care a fost creat. Avem un obiect sau o funcție și apoi avem trasat scopul pentru care a fost creat. În ce privește soțul și soția care este obiectul/funcția și care este scopul? Aici apare confuzia. Intimitatea în sine nu este un scop, ci este o funcție a căsniciei. Este imposibil, precum am văzut înainte, să ai o unire/căsătorie, fără intimitate. Intimitatea este funcția prin care Dumnezeu leagă un bărbat și o femeie într-un singur trup în o căsătorie sfântă.
Intimitatea nu poate fi scop, pentru că dacă ar fi scop atunci ceea ce fac curvarii și preacurvarii ar fi în cadrul Legii. Intimitatea este o funcție, precum voința sau ascultarea de porunca lui Dumnezeu despre Sabat, prin care un bărbat și o femeie din mulți sunt făcuți un singur trup. Doar după ce această funcție este împlinită putem vorbi de un scop sau rezultat.
Momentul în care un bărbat și o femeie sunt făcuți un singur trup prin funcția intimității, acum scopul acelei intimități este ca să producă rodul pântecelui. Scopul (efectul, rezultatul sau rodul) este doar ceea ce rezultă, nu acțiunea în sine. Diferența între acțiune și scop este foarte important pentru că odată ce stabilim în inima noastră că scopul intimității este intimitatea în sine, atunci avem două opțiuni din care noi alegem pe care o vrem. Dacă scopul intimității este intimitatea în sine, atunci cei mai mulți din noi vom face din aceasta un scop și ne vom dedica la a împlini acest scop! Aceasta însă este ceea ce se vede în lumea noastră. Copii, tineri și adulți continuu aleargă după intimitate, dar fug de rodul ei! În felul am făcut din plăcere scop în viață și am respins scopul dat la creație de Dumnezeu!
Intimitatea și scopul atribuit ei de Dumnezeu la creație nu pot fi separate! Onan a făcut acest lucru și a fost lovit de Dumnezeu. Masturbarea face aceasta și orice formă de protecție face același lucru. Vrem acțiunea de plăcere, dar căutăm să ne salvăm de rezultatul ei! Și aici se aplică Legea rostită de Isus, „Fiindcă oricine voiește să își salveze viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine, acela o va salva.” Luca 9:24. A separa intimitatea de rezultatul acestuia invită mânia lui Dumnezeu precum a făcut și Onan.
Dumnezeu a binecuvântat pe un soț și o soție într-un singur fel: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a spus: Fiți roditori și înmulțiți-vă și umpleți pământul și supuneți-l și domniți peste peștii mării și peste păsările cerului și peste fiecare viețuitoare ce se mișcă pe pământ.” Geneza 1:26-28. A produce rod este scopul unirii celor doi, altfel un pom fără rod este bun de tăiat. Acesta a fost scopul pentru care femeile a căror pântece Dumnezeu le închidea în trecut erau aduse la a se prinde de Dumnezeu pentru a avea copii.
Rodul, desigur, îl decide doar Dumnezeu. „Iată, copiii sunt o moștenire de la DOMNUL și rodul pântecelui este răsplata sa.” Psalmii 127:3. Să se folosească ziua a șaptea pentru altceva decât scopul poruncit este păcat. Să se folosească voința pentru un alt scop decât cel poruncit, să nu mănânce din pomul oprit și din toți ceilalți, e păcat. La fel, să se folosească intimitatea în alt scop decât de a avea copii este păcat și aduce blestemul lui Dumnezeu înloc de binecuvântarea Lui.
Problema nu este rodul unui pom, ci rădăcina! Problema nu sunt copiii, ci rădăcina! Problema e în a face din plăcerea intimității totul, inclusiv pentru a ne acoperi păcatul eliminând posibilitatea de a se vedea prin rodul produs! În unele cazuri, copiii mulți doar arată că pofta e împlinită fără frâu! Dar, când intimitatea are loc în Lege, sub călăuzirea Duhului Sfânt, rodul va da pe față lucrarea lui Dumnezeu la rădăcină!
Unii însă vor întreba dacă Domnul Isus prin Ellen White ne spune că vărsarea seminței este păcat? Răspunsul este, Da! Ea vorbește enorm de mult despre masturbare, care este vărsarea seminței, este onanie! În cartea „Un apel solemn” cuvântul onanie apare de patru ori, pe lângă alte cărți.
Devenind una fără bariere și având binecuvântarea lui Dumnezeu
Astăzi suntem atât de conduși de poftă și de împlinirea ei încât unii au intimitate chiar de mai multe ori pe zi, dar tot nesatisfăcuți sau împliniți nu sunt! Dar, când Dumnezeu binecuvintează unirea celor doi prin intimitate, El le va și împlini și satisface dorința sufletului. Nu intimitatea satisface, ci binecuvântarea prezenței lui Isus Christos în viețile noastre personale. Cu binecuvântarea Lui intimitatea poate să aibe loc mai rar, dar împlinirea să fie la maxim și de o manieră încât să se tot aprofundeze și dezvolte. Intimitatea în exces va duce la căutarea după tot mai mult pentru că este tot mai puțină împlinire și satisfacere și devine tot mai uzuală și banală.
Creatorul a rânduit ca cei doi să devină un singur trup cu binecuvântarea Lui. Când omul nu folosește bariere, protecție, pentru a se salva, dar nici nu dă frâu liber poftelor, ci trăiește în sfințenia lui Dumnezeu, atunci această unire are loc în modul cel mai sublim. Cartea Cântarea Cântărilor descrie unirea celor doi prin intimitate într-un mod uimitor de profund, de sublim și de binecuvântat. Atunci Dumnezeu îi va face una și-i va binecuvânta cu prezența Sa prin sfințirea patului, sfințindu-i pe ei.
Relația expusă în cartea Cântarea Cântărilor este mai profundă și intimă decât cred că cei mai mulți dintre noi ne-am putut imagina. Acolo este manifestată o iubire și o bucurie unul față de altul în prezența divină ce cuvintele nu o pot descrie. Sunt folosite ilustrații și descrieri ce întrec imaginația omului. Este o relație fără bariere, dar sfințită de Dumnezeu prin prezența Lui în fiecare din cei doi. Este o exprimare a intimității pe care Dumnezeu vrea să o aibe cu noi.
Intimitatea este funcția care îi leagă pe cei doi în sensul cel mai profund. Acum, odată sămânța semănată, rodul depinde doar de Dumnezeu.
Și totuși, cum rămâne cu copiii?
Având în vedere timpurile de pe urmă pe care le trăim, unii se gândesc sincer la a mai avea copii sau nu. Intimitatea însă trebuie întreținută ca să nu separi ce Dumnezeu a unit. Și atunci ce facem?
Isus Christos nu a spus în Matei 24 ca să nu avem copii și nici altundeva în Scriptură sau Spiritul Profeției. Stă scris, „vai celor însărcinate și celor ce alăptează în acele zile.” Matei 24:19. Altundeva spune că nimeni nu va ști nici măcar anul. Dumnezeu nu a separat intimitatea de scopul acesteia în facerea de copii. Dumnezeu nu a poruncit ca cei căsătoriți doar să aibă intimitate, dar să nu mai faci copii că și așa vine sfârșitul. Isus defapt aici prevede că vor fi femei însărcinate și care alăptează în acele zile.
Pentru cine îi este dat, să rămână necăsătorit. Aceasta atât Isus cât și Pavel a spus că e mai bine, dar doar pentru cei cărora le este dat de Dumnezeu. Celor căsătoriți însă, porunca este ca intimitatea să aibe loc, iar rodul acesteia doar Dumnezeu îl poate decide. Vaiul va fi cu siguranță, și peste mame va fi mai puternic. Însă, tocmai prin aceasta ele vor fi încercate dacă se leagă de copii, sau ca și Avraam sunt gata să se sacrifice pe sine Domnului și să sacrifice astfel și copiii Lui oricând El va conduce lucrurile astfel. Este testul dacă ele se leagă de copii, sau de Dumnezeu.
În Spiritul Profeției Dumnezeu nu spune nici unui soț sau soție să nu aibe copii. Nu se spune nici să se abțină de la intimitate. Nu se spune nici să se folosească vreun fel de protecție. Se abordează problema de prea mulți copii care împovărează pe mamă, Biserica și societatea. Dar, povara are loc doar dacă aceștia au fost aduși în desfrâul din familie, unde pofta conduce.
Copiii însă nu sunt problema! Dacă copiii ar fi problema, atunci faci ceva să nu semeni sămânța, dar pofta merge înainte pe deplin! Dacă excesul împlinirii poftelor e problema, atunci aceasta trebuie rezolvată prin Isus Christos. Problema nu e copilul anual pus în brațele mamei, ci împlinirea poftelor care duce la acei copii atât de des. Copiii care rezultă din necumpătare vor da pe față același spirit necumpătat și nelegiuit, fie că sunt mulți sau fie că sunt puțini!
Rodul nu e problema, ci rădăcina! Fiindcă nu se menționează a te abține, nici să folosești protecție și nici să nu ai copii deloc există o singură concluzie: intimitatea binecuvântată de Dumnezeu este cea cu cumpătare sub călăuzirea lui Dumnezeu și lăsarea rezultatului în mâinile Lui.
Dumnezeu a spus că e o binecuvântare ca să-ți umplii tolba cu copii, când aceștia sunt rezultatul sfințeniei, al cumpătării și al prezenței sfințitoare a lui Dumnezeu în cei doi. „Iată, copiii sunt o moștenire de la DOMNUL și rodul pântecelui este răsplata sa. Ca săgețile în mâna viteazului, astfel sunt copiii tinereții. Ferice de omul care își umple tolba cu ei, ei nu se vor rușina ci vor vorbi cu dușmanii la poartă.” Psalmul 127:3-5. Ce minunat este când întâlnești familii care au copii crescuți în Domnul! Ei vor fi o binecuvântare pentru familie, Biserică și societate. Ei vor fi o lumină în lumea întunecată de păcat.
Singura soluție în aceste cazuri este să nu se facă exces în relația intimă! Intimitatea trebuie să aibă loc conform poruncii, ca cei doi să rămână una și să nu despărțim ce a unit Dumnezeu. Cuplul trebuie să lase ca Dumnezeu să conducă inclusiv în intimitate. El să conducă când să aibe loc și în desfășurarea procesului intim. Din păcate însă am exclus pe Dumnezeu din relația intimă, aceasta pentru că trăim în încălcarea Legii și Dumnezeu trebuie să ne arate asta. Implicarea Creatorului la fiecare pas al vieții, ca absolut toate lucrurile să fie făcute spre slava Lui, ne va lega pe fiecare în mod personal de Dumnezeu, dar și unul de altul și ne va produce o împlinire ce nu am cunoscut posibil. O astfel de relație de căsnicie cu binecuvântarea lui Dumnezeu va duce la dezvoltarea fiecărei persoane în parte și creșterea lor în relația cu soțul/soția, dar în special Dumnezeu. Aceasta îi va pregăti pentru a doua venire a lui Isus Christos, înloc de a invita mânia Lui.
Un lucru de care sunt sigur este că atunci când suntem supuși lui Dumnezeu în totul, și nu ne luăm după pofta firii, El va conduce și când să aibă loc intimitatea pe care El a poruncit-o și când să fie sau nu copiii ca rezultat. Când suntem în deplină armonie cu Legea cerului, Isus Christos va decide când să nu mai rămână însărcinată soția ca să fie și ea și soțul pregătiți pentru Marea Strâmtorare. Dacă nu, El poate să facă ca soția să rămână însărcinată cu toate protecțiile folosite! Sau poate folosi alte lucruri prin care să ne arate că trăim în păcat și să purtăm jugul firii noastre blestemate până când ori ne vom pocăi, ori vom fi nimiciți. Doar aceia care vor să urmeze pe Isus, care se lepădă de ei înșiși, își iau crucea în fiecare zi și-L urmează la fiecare pas, inclusiv intimitate, vor fi pregătiți și păziți de El în timpurile care vin!
Concluzie – Isus și eu
„Și aceasta este viață eternă: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Cristos, pe care l-ai trimis.” Ioan 17:3. Cuvântul „cunoască” este ceea ce e folosit în intimitate. „Dar nu a cunoscut-o, până după ce ea a născut pe fiul ei primul născut; și i-a pus numele ISUS.” Matei 1:25. Oare noi îl cunoaștem în mod intim pe Dumnezeu și El pe noi?
Folosirea de protecție/bariere în relația intimă între soț și soție doar scoate la iveală realitatea spirituală, și anumă că folosim protecție/bariere în relația noastră intimă cu Creatorul. Cât de diferită este viața intimă a Creștinului astăzi față de oamenii lui Dumnezeu din trecut! Cât de superficială e relația noastră cu Mântuitorul! „Nelegiuirile voastre au făcut o despărțire între voi și Dumnezeul vostru și păcatele voastre au ascuns fața lui de voi, ca să nu asculte.” Isaia 59:2. Dar, Oh, ce intimitate profundă, ce adâncime, înălțime, lățime și profunzime de unire și iubire are Dumnezeu în plan pentru noi, doar să renunțăm la păcatul prin care ne protejăm de El!
Isus Christos ne invită ca să ne lepădăm de noi înșine și planurile noastre, de protecțiile noastre între noi și El ca intimitatea să fie la cel mai profund nivel! Unitatea între soț și soție prin care el intră în ea și ea în el este doar o ilustrație a profunzimii relației între Creator și creatura Sa. Isus Christos cu adevărat și la cel mai profund nivel vrea să fie în noi și noi în El. Cel atotputernic cu adevărat vrea să locuiască în mine, și eu să mă ascund în El. Dar, vai, noi ne protejăm ca aceasta să nu aibe loc! Îl ținem la o distanță prin zidul păcatului și experimentăm doar frânturi ale intimității și binecuvântării lui Dumnezeu.
Intimitatea e mijlocul prin care scopul are loc. Aceasta e și cu unirea între Christos și Biserică. Unitatea lor va produce scopul, roada Duhului Sfânt așteptat de Tatăl. Unirea Viței și mlădițelor la fiecare nivel posibil produc scopul, rodul mult așteptat.
Dumnezeu ne cheamă la a renunța pe deplin la metodele lui Onan de a ne salva din relația noastră intimă cu Mântuitorul. El vrea să locuiască personal în noi ca să unească divinul cu umanul. Atunci, și doar atunci, roada Duhului Sfânt se va da pe față pe deplin în viața noastră. Doar atunci atotputernicia lui Dumnezeu se va manifesta prin vase slabe de lut spre slava și gloria Lui prin vindecarea bolnavilor, scoaterea dracilor, imposibilitatea de a fi vătămați și chiar învierea morților. Doar atunci Cel atotștiutor ne va revela lucruri intime despre viitor.
„Oricine practică păcatul, de asemenea încalcă legea; căci păcatul este încălcarea legii. Și știți că el a fost arătat ca să înlăture păcatele noastre; și în el nu este păcat. Oricine rămâne în el, nu păcătuiește; oricine păcătuiește, nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut.” 1 Ioan 3:4-6. Doar când rămânem în Isus Christos și El în noi, doar când îl cunoaștem în mod intim, doar atunci nu vom mai păcătui. De ce?
Scriptura spune că Legea este veșnică, iar în Spiritul Profetic că este la fel de eternă ca tronul lui Dumnezeu. Legii i se atribuie toate atributele atribuite lui Dumnezeu, ridicând astfel Legea la nivelul lui Dumnezeu. De ce? Este posibil ca prin aceasta Dumnezeu să ne transmită că Legea scrisă este defapt o reflecție a Legii vii? Orice lege iese din legiuitor, care arată că legea scrisă este defapt găsită vie în cel ce a dat-o. Legea scrisă nu are nici o valoare dacă nu este aplicată de cel ce a dat-o.
Isus Christos este Legiuitorul, deci El este Legea vie care aplică și împlinește Legea pe care El a scris-o. Isus Christos în noi este împlinitorul Legii. Aceiași Lege a Celor Zece Porunci a existat dintotdeauna și este valabilă și pentru îngeri, căci e Legea iubirii. Ea este tot atât de veșnică și eternă precum tronul lui Dumnezeu. Legea este Christos, precum Cuvântul este Christos. Când Christos, Legea vie, are să trăiască în noi atunci nu vom mai avea nevoie de slovă. El va împlini Legea în noi și prin noi spre slava Sa. Atunci viața noastră va reflecta pe deplin ceea ce a fost scris în slovă. Până atunci viața noastră, lipsită de prezența Legii vii, va arăta doar lipsa de armonie între Legiutor și creatură.
Când nu va mai fi nici o barieră nici o prezervare a noastră în a cunoaște pe Dumnezeu, atunci Isus Christos, Legea vie, va fi pe deplin în noi. Atunci El va fi Legea vie în noi pentru a fi în armonie cu Tatăl ceresc. Atunci divinul și umanul vor fi una. Atunci planul de mântuire a fost desăvârșit în om.