Umblând prin viață Dumnezeu mi-a dat harul să văd o întâmplare din care a vrut să mă învețe o importantă lecție, pe care cu drag o împărtășesc ca pe un dar ceresc.
O mamă iubitoare, grijulie și pe deplin conștientă de responsabilitatea ei caută să facă doar bine copiilor încredințați ei de Dumnezeu. Pentru ca copiii să crească au nevoie de mâncare, așa că ea se asigură ca copiii să mănânce bine și tot ce e în conformitate cu Legile lui Dumnezeu. De când ei sunt mici ea îi hrănește, le dă cu lingurița în gură mâncarea cea mai bună. În timp ce copiii cresc ea continuă să le dea cu lingurița sau lingura până când au crescut deja la câțiva anișori.
Degeaba i-au tot spus unii și alții să nu le mai dea cu lingurița în gură, ci să-i lase să se hrănească singuri. Ea răspundea că nu poate să îi lase pentru că sunt așa de slabi și anemici. Dacă i-ar lăsa pe ei să se descurce, cum ar fi?!
Cu chiu cu vai ea renunță treptat să le dea în gură, dar nu după multe lupte pentru că copiii parcă fug de masă și de mâncarea aleasă. Ei trebuie să mănânce ceea ce mama spune că e bun și să nu plece de la masă până ea nu e asigurată că au mâncat pe săturate, ca nu cumva să se îmbolnăvească că oricum sunt așa de slabi și palizi.
Copiii deja au crescut și rodul semănat e văzut. Chiar fiind destul de mari, cu greu la masă îi atragi. Când li se dă libertate mănâncă doar ce nu au fost forțați sau îndemnați să mănânce de către mama grijulie și bine intenționată. Însă cearta la masă îi urmărește și acum și pâinea tot de mama e unsă cu zacuscă, căci copilul ar vrea doar popcorn, dulciuri și pâine doar prăjită!
Învățătură pentru mine
Întrebând pe Dumnezeu ce ar vrea să mă învețe din această priveliște, am fost uimit ce lecție a avut pregătită pentru mine! De când m-am întors la Christos și eu m-am asigurat să mănânc bine și în conformitate cu Legea lui Dumnezeu, ca atunci când voi avea “copii” să-i pot hrăni cum se cuvine responsabilității. Nu după mult timp au apărut “copiii”, oameni puși de Dumnezeu în viața mea ca eu să-i pot influența prin hrana oferită spre împărăția veșnică.
Ca și mama din întâmplare așa le dădeam la toți cu lingurița în gură tot ceea ce credeam că e mai bun ca ei să crească în Dumnezeu. Le pregăteam bine mâncarea în studii Biblice, discuții și predici. Mă rugam pentru înțelepciune ca să le dau mâncarea cu cât mai multă înțelepciune ca să fie ușor digerată și să nu aibă mult de mestecat, cu atât mai puțin să se descurajeze din a culege ei înșiși rodul de pe câmp și să fie nedumeriți în cum să o gătească!
Dar vai! parcă efectul era invers! Cu cât mai mult mă străduiam să hrănesc acești “copii” parcă tot mai mult urau hrana care le-o dădeam și greu reușeam să-i aduc la masă! Așa că cearta nu lipsea. Cum se poate ca nenorociții, palizi și adormiții de ei să respingă o trudă atât de plină de sudoare și o hrană bine aleasă și bine pre-“gătită”? De ce tot timpul aleargă după hrană care nu e bună și pe care eu știu că nu-i ajută la Împărat s-ajungă?
Din întâmplarea cu acea mamă Domnul mi-a deschis ochii să văd că problema nu era la “copii”, ci doar la mine. Isus Christos nu a dat omului adevărul pe tavă în așa fel încât el doar să înghită! Nu! Isus nu le băga oamenilor hrana în gură cu lingurița, și nicidecum nu-i forța să mănânce! Isus dădea parabole menite ca să stârnească voința omului la activitate ca el să meargă și să ceară, să caute, să bată pentru adevărul prețios. Omul trebuia să pună voința la lucru cu sudoare ca să se hrănească din Dumnezeu. Ei trebuie să caute hrana și s-o gătească. Ei trebuie să devină dependenți doar de Dumnezeu și nu de înțelepciunea studiilor și predicilor oamenilor. Atunci vor fi puternici în Dumnezeu, căci s-au hrănit din Cel atotputernic.
“Și eu, fraților, când am venit la voi, nu am venit cu superioritatea vorbirii sau a înțelepciunii, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu. Fiindcă am decis să nu știu printre voi altceva decât pe Isus Cristos și pe el crucificat. Și cuvântul meu și predicarea mea nu au fost prin cuvintele ademenitoare ale înțelepciunii omenești, ci în arătarea Duhului și a puterii; Așa încât credința voastră să nu fie în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.”
1 Corinteni 2:1-2, 4-5 BTF2015
https://bible.com/bible/903/1co.2.1-5.BTF2015
Iată cum prin roade Dumnezeu caută să învețe și pe o mamă bine intenționată, dar și un slujitor al Lui tot bine intenționat. Ce bun și minunat e Dumnezeu, El care e atot-înțelept!
Fie ca Isus Christos să mă curețe pe deplin de păcatul meu prin sângele Său, și El să lucreze în mine voința Tatălui și înfăptuirea ei spre salvarea multora!
Da, așa fac mamele cu intenție buna (dar cu rezultate exact pe dos);
până la adânci bătrânete, vor sa rumege pentru copiii lor,
(dar cine vrea hrana deja rumegata?)
vor sa ii sforțeze sa facă binele, de care ei înșiși vor mai întâi sa se convingă.
Noi toți avem nevoie de experiențe personale din care să învățam, căci din greșelile
altora este ineficient si de scurta durata.
Trebuie sa vreau sa mănânc Cuvântul, Legea vie, pe Isus Christos, pâinea vieții veșnice.
Si doar atunci pot da libertate deplina așa cum a făcut si EL.
Amin!
Domnul să ne dea harul mântuirii Sale, ca doar El să fie Dumnezeu!