În dimineața aceasta am fost provocat cu un subiect la care Domnul tot mă aduce de o vreme. Parte din acel subiect a fost să studiez 1 Corinteni 13:13 unde stă scris, „Și acum rămân acestea trei: credință (Greacă pistis), speranță (Greacă elpis), dragoste creștină (Greacă agape)”. În primul rând am avut îndemnul să văd dacă toate acestea se găsesc în roada Duhului din Galateni 5, dar doar credința (pistis) și dragostea creștină (agape) sunt enumerate acolo. Aceasta m-a lansat într-un studiu despre ce este speranța (elpis)? Fiind inclusă în cele trei ce rămân este enorm de importantă.
Am luat deci concordanța și am parcurs la rând toate versetele din Noul Testament care conțin cuvântul speranță/nădejde (Greacă elpis). În manuscrisul Grec Textus Receptus acest cuvânt apare de 54 de ori în 48 de versete, în unele versete fiind folosit de mai multe ori. Mai jos afișez câteva care au o definiție sau importanță aparte despre ce este speranța aceasta care rămâne și în care am fost mântuiți!
Lumea piere fără speranță
“Că în acel timp erați fără Cristos, înstrăinați de cetățenia lui Israel și străini de legămintele promisiunii, neavând speranță și fără Dumnezeu în lume, Dar acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară erați departe, sunteți aduși aproape prin sângele lui Cristos.” Efeseni 2:12,13
Vedem aici că cei care nu au speranța menționată în Biblie nu au pe Christos, nu sunt parte din adevăratul popor Israel și nu au pe Dumnezeu! Ce stare de deznădejde! Cei ce nu au speranța pe care o vom descoperi în Cuvânt nu au cum să fie mântuiți și să trăiască cu Dumnezeu veșnic! Cât de importantă este deci să cunoaștem și să avem această speranță!
Vrei să parcurgi cu mine acest studiu ca să vezi ce este această speranță și să o poți avea și tu? Să înaintăm dar cu rugăciune și credința în călăuzirea Duhului Sfânt!
Speranța Israelului adevărat
„Fiindcă din cauza speranței lui Israel sunt legat cu acest lanț.” Fapte 28:20.
Speranța poporului Israel adevărat ne va duce să suferim chiar și lanțuri, bătăi, suferință și chiar moarte! Este zicala să speranța moare ultima, dar adevărul este că speranța adevărată nu moare niciodată! Ea trece de mormânt în viața veșnică!
Cine este parte din poporul Israel adevărat? “Așa cum Avraam l-a crezut pe Dumnezeu și aceasta i s-a socotit pentru dreptate. De aceea să știți că cei ce sunt din credință, aceștia sunt copiii lui Avraam.” Galateni 3:6,7. Israeliți cu adevărat nu sunt cei după carne, adică cei născuți fizic din Avraam, ci cei care au credința dată sfinților odată pentru totdeauna, adică credința lui Isus. Iuda 3, Apocalipsa 14:12. Aceasta a fost credința pe care a avut-o și Avraam și toți aceia care sunt născuți ca fii ai lui prin această credință, precum a fost născut și Isaac. Israelul după trup este ca și Ismael care s-au născut după voia cărnii, și nu din credință.
Ai vrea și tu să ai această speranță a adevăratului Israel?
Salvați prin și în speranță
“Fiindcă suntem salvați prin speranță; dar speranța văzută nu este speranță; căci de ce ar mai spera cineva pentru ceea ce se poate vedea? Dar dacă sperăm pentru ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.” Romani 8:24,25
Aici vedem cum speranța și credința se leagă. Rămâne să găsim și iubirea în versetul următor. În Efeseni 2:8 stă scris, “Fiindcă prin har sunteți salvați, prin credință.” Deci, suntem salvați atât prin credință cât și prin speranță. Avem nevoie de ambele pentru a fi salvați!
Și, aducându-ne aminte că în 1 Corinteni 13:13 se menționează și iubirea cu celelalte două, oare fără iubire suntem salvați? Imposibil! pentru că cele două mari porunci este să iubești! Așa avem cele trei puse din nou împreună ca o condiție pentru viața veșnică!
“Dar noi, care suntem ai zilei, să fim cumpătați, îmbrăcându-ne cu platoșa credinței și a dragostei, și drept coif, speranța salvării.” 1 Tesaloniceni 5:8
Aici vedem cum speranța, credința și dragostea sunt puse împreună. Interesant că aici credința și iubirea sunt împreună ca platoșă, singurele din cele trei care sunt roada Duhului Sfânt! Speranța este ceva aparent diferit și vom descoperi prin harul Domnului tot mai mult ce este. Toate cele trei însă sunt condiții pentru viața veșnică. Speranța salvării este însă crucială în procesul mântuirii. Ce este această speranță a salvării noastre?
“În speranța vieții eterne, pe care Dumnezeu, care nu poate minți, a promis-o înainte de începutul lumii;” Titus 1:2. “Pentru ca, fiind declarați drepți prin harul său, să fim făcuți moștenitori conform cu speranța vieții eterne.” Titus 3:7.
Viața eternă/veșnică este doar în speranța Biblică. Fără această speranță viața eternă nu este posibilă. Speranța este rădăcina, viața eternă este rodul ei.
“Și Moise, într-adevăr, a fost credincios în toată casa lui ca servitor, pentru mărturie acelor lucruri ce urmau să fie vorbite după aceea; Dar Cristos ca fiu peste propria lui casă; a cărui casă suntem noi, dacă neclintit ținem strâns cutezanța și bucuria speranței, până la sfârșit.” Evrei 3:5,6.
Uimitor text care ne arată diferența între Moise și Christos, creatură și Creator! Moise o casă a Creatorului. La fel cum Christos l-a zidit pe Moise să fie ceea ce a fost, la fel vrea să ne facă și pe noi! Condiția însă este să ținem ferm cutezanța și bucuria SPERANȚEI și nu ne clintim din această ținere fermă până la sfârșit! Fără această speranță Biblică nu suntem ai lui Isus Christos și e imposibil să avem viața veșnică!
Trebuie să credem în speranță?
“El care împotriva speranței a crezut în speranță, ca el să devină tatăl multor națiuni, conform cu ceea ce i se spusese: Așa va fi sămânța ta.” Romani 4:18.
Acest text poate fi luat în două feluri, crezi în speranță în sine, sau crezi având speranță. Cuvântul pentru “a crezut în” este Grecescul “pisteuo” care este diferit de “pistis”. “Pistis”, credința cuiva, este inclusă în roada Duhului din Galateni 5. Par a fi același lucru, dar nu este. Credința în ceva (pisteuo) este a mea ca să o manifest, credința cuiva (pisitis) trebuie să fie credința lui Isus de care eu mă prind. Dar mai multe despre aceasta altă dată. Din câte înțeleg eu acum textul ne spune că noi trebuie să credem în speranță în sine, înloc să credem având speranță. Luând-o așa, ce este această speranță în care noi trebuie să credem? În Biblie suntem învățați că noi trebuie să credem în Dumnezeu, o persoană. Ce este speranța atunci? Speranța pe care Dumnezeu ne-o prezintă în Biblie este defapt atributul unei persoane?
Speranța Evangheliei!
“Am auzit de credința voastră în Cristos Isus și de dragostea voastră pentru toți sfinții, pentru speranța care este păstrată pentru voi în cer, despre care ați auzit dinainte în cuvântul adevărului evangheliei, care a venit la voi ca și în toată lumea, și aduce rod, precum face și în voi, din ziua în care ați auzit-o și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr”. Coloseni 1:4-6
Credința (pistis) și dragostea (agape) sunt pentru speranța (elpis) despre care am auzit în cuvântul adevărului evangheliei. Această speranță “aduce rod” “din ziua în care ați auzit-o.” Roada Duhului de credință și dragoste au ca scop revelarea în noi a speranței despre care Evanghelia adevărului vorbește. Ni se spune ceva mai clar?
“Dacă voi rămâneți în credință, fiind întemeiați și neclintiți și neabătuți de la speranța evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost predicată la toată creatura sub cer” Coloseni 1:23.
Rămânem în credință (pistis), credința lui Isus, doar dacă suntem întemeiați, neclintiți și neabătuți de la “speranța evanghelie.” Ce condiție! Fără această credință a lui Isus suntem pierduți! Dar fără speranța evanghelie nu putem rămâne în credința lui Isus, adică nu putem avea pe Duhul Sfânt care să producă acest rod în noi! Credința și speranța și dragostea rămân împreună. Nu se pot separa. Nu poți avea una fără cealaltă! Mai este descrisă “speranța evanghelie” și altfel?
Speranța și neprihănirea prin credință
“Fiindcă noi prin Duhul așteptăm speranța neprihănirii/dreptății prin credință.” Gălățeni 5:5
Speranța Biblică este neprihănirea prin credință! Ce legături uimitoare face Dumnezeu!
Atât de multe legături, atât de multe descrieri și aprofundări ale speranței! Atât de mult mi-a descoperit și mie astăzi Dumnezeu! Și atunci, punând toate acestea împreună, ce este speranța Biblică?
Speranța noastră este …
“Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin porunca lui Dumnezeu, Salvatorul nostru și a Domnului Isus Cristos, speranța noastră,” 1 Timotei 1:1.
Când spune că credem în speranță/nădejde noi defapt trebuie să credem în Christos care este speranța/nădejdea noastră! Christos însuși este speranța/nădejdea noastră! Nu ne trebuie altceva sau speranță în altceva! Aceasta schimbă total ce înseamnă speranța și faptul că speranța noastră, adică Christos, rămâne veșnic. Eu nu trebuie să ține de speranță, ci să cred în Isus că El, speranța mea, mă ține pe mine!
“Misterul care fusese ascuns de veacuri și de generații, dar acum este arătat pe față sfinților lui, Cărora a voit Dumnezeu să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în voi, speranța gloriei.” Coloseni 1:27
Christos în noi este speranța gloriei/slavei lui Dumnezeu! Este cel mai mare și tainic mister care a fost și trebuie dezvăluit sfinților lui Dumnezeu! “Isus Cristos (este) speranța noastră” 1 Timotei 1:1. Isus Christos în noi este speranța despre care Evanghelia vorbește și care produce în noi roada Duhului Sfânt! Doar atunci când avem pe Isus în noi, speranța noastră și a gloriei, doar atunci Duhul Sfânt va fi în noi!
De aceea Pavel continuă și declară, “Pe care noi îl predicăm, avertizând fiecare om și învățând pe fiecare om în toată înțelepciunea, pentru a putea înfățișa pe fiecare om desăvârșit în Cristos Isus, Pentru care și eu muncesc, străduindu-mă conform cu lucrarea lui, care lucrează cu putere în mine.” Coloseni 1:28,29
Lucrarea omului în vederea speranței este:
“Sfințiți pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre și fiți gata totdeauna pentru a da un răspuns fiecăruia care vă cere un motiv al speranței ce este în voi, cu blândețe și teamă, Având o conștiință bună, pentru ca în ce vorbesc de rău despre voi, ca făcători de rele, să fie rușinați cei ce acuză în mod fals buna voastră comportare în Cristos.” 1 Petru 3:15,16.
Isus Christos în noi este speranța noastră. El este deja viața veșnică în noi. El este împărăția lui Dumnezeu în noi. El este iubirea, neprihănirea, credința, etc în noi prin Duhul Sfânt. De aceea, să sfințim pe Dumnezeu în noi, adică să facem pe Isus Christos să fie în noi totul! Aceasta este o lucrare a voinței! Tu vrei ca să sfințești pe Isus Christos în tine ca El să fie speranța ta? Atunci spune tuturor ce speranță ai tu!
“De aceea, fiind declarați drepți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos; Prin care de asemenea avem acces prin credință la acest har, în care stăm și ne bucurăm în speranța gloriei lui Dumnezeu. Și nu numai, dar ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare, Și răbdarea, experiență; iar experiența, speranță; Și speranța nu face de rușine, pentru că dragostea lui Dumnezeu se varsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne este dat. Fiindcă, pe când eram noi încă fără putere, la timpul cuvenit Cristos a murit pentru cei neevlavioși.” Romani 5:1-6 BTF2015
În Christos, speranța noastră, trebuie să rămânem și să ne bucurăm! Toate necazurile, răbdarea și experiența au ca scop să ne aducă la Isus Christos și doar de El să ne prindem ca El să ajungă în adevăr să fie în noi, speranța gloriei lui Dumnezeu.
“Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii/speranței noastre, căci credincios (pistos) este Cel ce a făcut făgăduința.” Evrei 10:23 VDC.
Speranța noastră este neprihănirea lui Isus Christos în noi! Să ne ținem dar fără șovăire de Isus și să-L mărturisim pe El în noi, speranța evangheliei! Atunci Isus va apărea spre mântuirea celor care au pe Christos format în ei prin puterea Duhului Sfânt! Atunci El își va împlini făgăduința pentru cei ce au pe Isus speranța lor!
“Și Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în a crede, pentru ca voi să abundați în speranță prin puterea Duhului Sfânt.” Romani 15:13.
Dumnezeu este speranță și doar El ne va umple cu toată bucuria și pacea în a crede, dacă creștem/abundăm în speranța evangheliei, Isus Christos în noi, prin puterea Duhului Sfânt. Ce minunat Dumnezeu avem, și ce mare taină este aceasta, Christos în noi!
O speranță glorioasă!
“Vedeți ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim chemați fiii lui Dumnezeu; din această cauză lumea nu ne cunoaște, pentru că nu l-a cunoscut nici pe el. Preaiubiților, acum suntem fiii lui Dumnezeu și nu s-a arătat încă ce vom fi, dar știm că atunci când el se va arăta, vom fi asemenea lui, fiindcă îl vom vedea așa cum este. Și fiecare dintre cei care au această speranță în el, se purifică pe sine însuși, precum el este pur.” 1 Ioan 3:1-3.
Suntem fiii lui Dumnezeu doar dacă avem pe Isus Christos în noi. Isus Christos, Fiul lui Dumnezeu, va fi Fiu al lui Dumnezeu și în mine! Când am speranța evangheliei în mine atunci vom fi primiți de Tatăl ca fiind parte din El! Nu vom mai fi socotiți mai prejos de Dumnezeu, ci una cu Dumnezeu în Isus Christos! Slava aceasta este taina ascunsă de veacuri, dar revelată tot mai mult din timpul apostolilor și va străluci cu o lumină orbitoare la ploaia târzie! Aceasta are loc acum.
„Adevărații urmași ai lui Hristos Îl vor reprezenta în caracter. … Ei respiră atmosfera cerului, singura atmosferă în care sufletul poate trăi cu adevărat. Prin ascultare, ei sunt făcuți părtași ai naturii divine. Înfăptuirea principiilor vii ale Legii lui Dumnezeu îi face una cu Hristos; și pentru că El trăiește, și ei vor trăi. În ziua din urmă, El îi va ridica ca parte din Sine. El declară: „După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine ”. „Aceasta este voia Celui ce M-a trimis: ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Hristos a devenit una cu noi pentru ca noi să devenim una cu El în divinitate.” Review and Herald, 18 iunie 1901, par. 7
Uimitor este planul lui Dumnezeu cu omul! Din căderea noastră de nedescris, ne ridică la un statut de nedescris de glorios! Christos în noi ne face una cu El și cu Tatăl ceresc prin Duhul Sfânt!