În articolul precedent intitulat „Adulterul, divorțul și recăsătorirea” am abordat divorțul lui Dumnezeu față de cele zece triburi ale lui Israel. Chiar după ce Dumnezeu declară în Ieremia 3 că datorită faptelor de preacurvie a lui Israel El a alungat-o și a divorțat de ea, Dumnezeu a continuat cu apelurile cele mai puternice și calde și pline de milă pentru chemarea lor înapoi. Dar Israel s-a răzvrătit în continuare. Până la urmă Dumnezeu a trebuit să arate ce înseamnă divorțul, iar aceasta este nimicirea. Israel a fost nimicit cu desăvârșire.
Nu am abordat atunci însă ce s-a întâmplat cu Iuda. În Ieremia 3 Dumnezeu declară de mai multe ori că Iuda a văzut ce a făcut Israel și totuși a fost mai rea ca Israel. Dumnezeu însă face ceva uluitor. Distruge pe Israel pe drept, după cum a spus că o va face dacă nu se va pocăi, dar cu Iuda face ceva total diferit.
Epuizarea tuturor mijloacelor
Cu Iudeii Dumnezeu a epuizat absolut orice mijloc pentru mântuirea lor. De 6 ori, numărul omului, este menționat în Ieremia că Dumnezeu a trimis pe slujitorii Săi profeții pentru a-i chema la pocăință în fiecare zi, „ridicându-mă devreme și trimițându-i.” Aceasta apare în Ieremia 7:25, 25:4, 26:5, 29:19, 35:15 și 44:4. Aceste apeluri au început cu poporul pe când era în Egipt, a continuat pe când poporul Israel era unit, a continuat pe când erau separate, și a continuat pe când a mai rămas doar Iuda și celelalte două triburi alipite. Dar poporul a urât pe Dumnezeu și trimișii Lui tot mai mult până acolo încât a defăimat templul și I-a ucis profeții. Dumnezeu atunci i-a nimicit prin Babilonieni și pe o rămășiță puțină la număr i-a dus în robia Babiloniană. În Babilon au fost curățiți de spurcăciunile lor și de acolo a adus înapoi în țara făgăduită o rămășiță și mai mică. Dumnezeu a folosit până aici ceea ce nu a mai folosit vreodată, epuizând absolut orice mijloc până acum, chiar și o curățare prin sabie, foamete și ciumă și o robie atât de cruntă. Aceasta a fost pentru Israel precum pentru pământeni a fost potopul.
Curând însă și această rămășiță s-a întors de la Dumnezeu, dar într-un mod diferit de părinții lor. Iudeii acum nu au mai apelat la idolatrie, căci nu mai vroiau robie. Dar au făcut din religia lui Dumnezeu o religiozitate și formă prin care să îndepărteze pe Dumnezeu de la ei. Au dezbrăcat pe Dumnezeu de slava Lui din toată Legea și Scriptura și au făcut din aceasta mijlocul de a subjuga națiunea sub puterea omului. Națiunea gemea sub puterea clerilor și au ajuns să urască pe Dumnezeu ca fiind tiran. Ce mai era de făcut? „Ce se putea face mai mult viei mele iar eu nu i-am făcut?” Isaia 5:4. Toate mijloacele de până acum, absolut toate, au fost folosite doar ca omul să se lepede de Dumnezeu și să divorțeze de Făcătorul său.
Când Dumnezeu însuși suportă consecința divorțului
Dumnezeu a salvat pe Iuda nu pentru că era mai bun ca Israel, ci datorită promisiunilor sale față de Avraam și apoi David. Iuda era însă mai rea ca și Israel din toate punctele de vedere, dar făgăduința Dumnezeu și-a ținut-o până la capăt. Ceea ce Dumnezeu a promis El va împlini cu propriul sânge!
Ultimul act al lui Dumnezeu față de Iuda a fost ca El însuși să sufere consecința divorțului. Dumnezeu a venit și a luat trup de om, „a venit la ai săi și ai săi nu l-au primit.” Ioan 1:11. Emanuel, Dumnezeu cu noi, a fost divorțat de propriul Său popor pe care El L-a condus și I-a purtat de grijă de toate nevoile cu atâta tandrețe și de la care a suportat toate nebuniile, înșelăciunile și relele imaginabile. Dumnezeu a fost respins în persoană de Iudei. Ei i-au dat cartea de divorț, iar Isus a venit ca să suporte pe deplin consecința divorțului. Creatorul S-a lăsat batjocorit, bătut, scuipat, blasfemiat, hulit și omorât de poporul pentru care El a purtat bolile lor, i-a eliberat din captivitatea demonică, i-a hrănit cu miile, și a făcut tot posibilul, în persoană, ca să-i cheme înapoi la Sine. „Ierusalime, Ierusalime, care ucizi profeții și împroști cu pietre pe cei trimiși la tine. Cât de des am voit să strâng pe copiii tăi cum își strânge găina puii sub aripi și ați refuzat.” Matei 23:37. În ultimul Lui act, Cel atotputernic s-a lăsat omorât de propria-i soție în cea mai batjocoritoare, umilitoare și nejustificată crimă împotriva Celui nevinovat. „Iată, casa vă este lăsată pustie.” Matei 23:38. Iudeii și-au omorât Soțul, pe însuși Creatorul și Răscumpărătorul lor, și acum erau complet goi și fără Dumnezeu în lume. Da, omul nu poate lua viața Creatorului, dar ei L-au omorât cu toată ființa lor iar Isus și-a dat viața voluntar ca să împlinească dorința lor.
Consecința divorțării de Dumnezeu
Poporul Iudeu după ce L-au respins și răstignit pe Isus Christos au mai avut apeluri din partea apostolilor. Acestea însă au fost doar pentru ca unii din Iudei să fie câștigați în mod personal la Isus Christos, dar ca și popor a fost lepădat pentru totdeauna. Dumnezeu însuși a fost respins și omorât de această națiune. Nu mai este absolut nimic de făcut pentru ei ca popor. 40 de ani mai târziu, în 70 d.Ch., poporul acesta a cules rodul lepădării lui Dumnezeu prin nimicire cumplită. Astăzi se laudă ca și cum s-ar fi întors la Dumnezeu ca națiune, dar sunt lipsiți de prezența Lui. Majoritatea poporului astăzi se declară seculari. Dumnezeu însă încă îi ține precum îl ține pe Lucifer, iar pe unii din ei încă reușește să-i mântuiască.
Dumnezeu însă a pecetluit soarta poporului Iudeu cu însuși sângele Său. La fel va pecetluit soarta lumii prin sângele martirilor care va urma să curgă când lumea întreagă se va ridica pentru a-i anihila cu desăvârșire. Când nu va mai fi om care să nu fi respins pe Dumnezeu în persoana slujitorilor Săi, atunci Isus Christos va încheia lucrarea Sa de mijlocire ca Mare Preot pentru o lume răzvrătită și-și va lua haina de răzbunare ca să verse mânia Mielului asupra celor ce au invitat moartea respingând Viața, pe Creatorul lor.
Dumnezeul înviat se recăsătorește
Isus Christos prin moarte S-a eliberat de promisiunea Sa față de poporul Iudeu. Prin înviere Isus era acum liber pentru a se „căsători” cu o altă „soție”. Isus Christos și-a format un popor doar din cei care au credința în El precum Avraam. Doar aceștia acum sunt poporul Său. Toți cei care pretind a fi ai Lui, dar nu au credința lui Avraam în Isus Christos doar se înșeală amarnic că aparțin lui Dumnezeu. Ei sunt firești și căsătoriți cu un Christos fals. Dacă nu sunt născuți din nou prin învierea lui Isus în ei, spălați prin sângele lui Isus Christos de orice păcat și umpluți cu Duhul Sfânt nu au parte de El! După roadele Duhului Sfânt se va vedea cine îi aparține și cine nu.
Concluzie
Ce mai putea Dumnezeu face pentru omenire și n-a făcut? Ce mai putea Dumnezeu face pentru mine și n-a făcut? Isus Christos a venit și a trăit în mijlocul nostru și și-a dat propria viață pentru ca noi prin harul Lui să ne lepădăm de noi înșine și să răstignim viața noastră ca prin moartea lui Isus să fim eliberați de păcat și liberi să ne căsătorim cu El prin credința în lucrarea Lui.
Tu, dragule cititor, vrei ca să te negi pe tine însuți și să accepți moartea față de tot ceea ce ești și ai prin crucea lui Isus Christos și ca să te prinzi doar de Unsul Tatălui ca Mire al tău? Vrei ca Isus Christos să fie puterea lui Dumnezeu, înțelepciunea lui Dumnezeu, neprihănirea, sfințirea și răscumpărarea ta? Vrei ca El să fie totul pentru tine?