Când vor vedea cei răi din iad pe cei neprihăniți?
Ce a vrut Domnul Iisus Hristos să ne spună prin această istorisire relatată în Luca 16 în ce privește viața după moarte? A vrut să ne spună că imediat ce omul moare merge ori în raiul lui Dumnezeu, ori în mult temutul iad?
Pentru a găsi adevărul, trebuie să ne ferim de interpretările sau opiniile omenești și să lăsăm Sfânta Scriptură să fie propriul ei interpret. Facem asta căutând răspunsul la întrebările noastre în ceea Duhul Sfânt deja a revelat în Sfânta Scriptură. El ne va învăța adevărul pe care a vrut să ni-L transmită.
Starea de dinainte de moarte
Bogatul "se îmbrăca în porfiră și în in de mare preț și petrecea în fiecare zi, înconjurat de slavă." Luca 16:19. El trăia viața la superlativ, fără griji, lipsuri sau suferință. Era într-o veselie continuă în strălucirea avuțiilor.
Săracul era "plin de bube. Și ar fi poftit să se sature din ce cădea de la masa bogatului. Ci câinii venind lingeau bubele lui." Luca 16:20,21. Săracul Lazăr trăia cea mai nedorită stare, cea mai umilită viață. Continuu avea parte de lipsuri, de boală și respingerea celor din jur.
CÂND este dus Lazăr în ceruri?
“Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam.” Luca 16:22. Ce este sânul lui Avraam? Domnul Iisus ne-a spus, "mulți de la răsărit și de la apus vor veni și vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac și cu Iacob în împărăția cerurilor.” Matei 8:11 BRC.
Pentru a înțelege CÂND a fost dus Lazăr acolo, cheia care dezlegă misterul se află în faptul că "a fost dus de îngeri" în paradis.
CÂND vor duce îngerii pe cei sfinți în împărăția lui Dumnezeu? "Căci Fiul omului va să vie, întru mărirea Tatălui său, cu îngerii săi, și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale.” Matei 16:27. Răsplata este dată doar atunci, nu mai devreme sau mai târziu.
"Vor vedea pe Fiul omului viind pe norii cerului… Și va trimite pe îngerii săi, întru răsunător glas de trâmbiță, și vor aduna pe cei aleși ai lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini." Matei 24:30,31. La a doua venire a Mântuitorului atunci va fi CÂND cei aleși vor fi înviați și adunați de îngeri și vor fi duși în împărăția cerurilor.
Biblia spune că "patriarhul David … a murit și că s-a îngropat, iar mormântul lui este la noi, până în ziua de azi." "Căci David nu s-a suit la ceruri" Fapte 2:29,34. Și David așteaptă ziua învierii pentru a fi luat la cer.
CÂND vor vedea cei răi din iad răsplata celor neprihăniți?
“A murit apoi și bogatul și l-au înmormântat. Și în iad, ridicându-și ochii, el care era în chinuri, a văzut de departe pe Avraam, și pe Lazăr în sânul lui.” Luca 16:22,23. CÂND vor fi aruncați cei răi în iazul cu foc și în același timp să vadă pe cei drepți în răsplata lor
"Deci, după cum se alege neghina și se arde în foc, astfel va fi la sfârșitul veacului. Trimite-va Fiul omului pe îngerii săi și vor culege dintru împărăția lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea. Și-i vor arunca pe ei în văpaia focului; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților." Matei 13:40-42. În primul rând vedem că doar "la sfârșitul veacului" cei răi vor fi aruncați "în văpaia focului," în iad.
În Apocalipsa 20:6 învierea celor drepți este numită "prima înviere", căci are loc la a doua revenire a Domnului Iisus. Deci, învierea celor răi este a doua înviere. Aceasta fiindcă ei n-au avut parte de prima înviere, "nu înviază până ce nu se vor sfârși cei o mie de ani" și după a doua înviere vor avea parte de a doua moarte. Apocalipsa 20:5,15.
După cei o mie de ani, în timpul când învie cei răi, apostolul Ioan a "văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorîndu-se din cer de la Dumnezeu." "Zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este de aur curat, ca sticla cea curată," adică transparent. Apocalipsa 21:2,18.
Odată ce cetatea este coborâtă, mulțimea celor răi, ce au avut parte de a doua înviere, încep să o asedieze. "S-au suit pe fața pământului, și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea cea iubită. Ci s-a pogorât foc din cer și i-a mistuit." Apocalipsa 20:9.
În timp ce nelegiuiții vor să cucerească cetatea, focul cade asupra lor din cer pentru a-i mistui. ATUNCI este momentul în care cei răi din afara cetății sunt în iazul de foc, dar totuși văd răsplata celor neprihăniți dinăuntrul cetății Noul Ierusalim prin zidurile ei "ca sticla cea curată". Este singura oară în istoria omenirii când Sfânta Scriptură ne spune că acest lucru are loc.
Astfel Iisus Hristos în parabola bogatului și săracului Lazăr ne-a prezentat cum va fi eliminat păcatul din univers, cum va începe veșnicia pentru cei mântuiți din păcat și răsplata păcatului: moartea a doua. Atunci "moartea nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut." Apocalipsa 21:4. Păcatul și păcătoșii vor fi șterși din existență prin acel foc veșnic, căci "dacă se isprăvesc lemnele, se stinge și focul." Proverbe 26:20. Focul nu arde veșnic, dar "fumul chinului lor se sue în vecii vecilor" ca un veșnic semn al plății păcatului - moartea a doua. Apocalipsa 14:11.
Aplicație practică
Domnul Iisus folosește în Apocalipsa 3:14-22 un limbaj asemănător parabolei, dar cu un mesaj pentru fiecare om astăzi. "Fiindcă ești căldicel, nici fierbinte, nici rece, am să te vărs din gura mea." Ce cauzează consecința dată bogatului din pildă? "Fiindcă tu zici: Sunt bogat și m’am îmbogățit și de nimic nu am nevoie!" Cel înșelat de bogății se prinde de darurile Creatorului, și-L respinge pe Dătător din viața sa. Se amăgește că are atâtea avuții încât nu mai are nevoie de nimic și nimeni.
Iisus Hristos caută să-l trezească, spunându-i: "nu știi că tu ești cel ticălos și vrednic de plâns, și sărac și orb și gol!" În realitate noi ne-am născut goi, orbi în neștiința noastră, săraci căci nimic nu este al nostru și nu ducem nimic cu noi, mizerabili fiindcă pierim ca un nor și nenorociți în starea noastră neajutorată.
Apostolul Pavel arată consecința acestei stări, "Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?" Romani 7:24. Creatorul în iubirea Sa a făcut orice posibil pentru a salva omul din această cruntă amăgire care-l duce la moartea a doua.
Această stare însă este însăși cheia care deschide cerul și ne leagă de Creator, dacă este recunoscută și soluționată prin Iisus Hristos. Lazăr și-a recunoscut sărăcia nenorocită și astfel a descoperit bogăția nepieritoare. El nu și-a cerut drepturile sale bogatului, ci a ajuns dependent doar de Dumnezeu ca sursă pentru împlinirea tuturor nevoilor sale. Lui nu-i păsa de daruri, ci s-a prins de Dătător și va moșteni astfel veșnicia la prima înviere și va fi veșnic alături de Creatorul său iubitor.
Dragule cititor, ai vrea să ai partea de prima înviere și de moștenirea celor drepți? Atunci primește zilnic pe Iisus Hristos ca Mântuitor al tău personal și ca Sursă a tuturor nevoilor tale. Cere zilnic Tatălui ceresc moștenirea promisă și crede că ți-o va da de dragul Fiului Său, Iisus Hristos. Amin.