Vreau să merg înainte, oricât m-ar costa!

Am fost botezat în 2006 și de atunci am tot auzit de la frații mei Adventiști de Ziua a Șaptea un slogan interesant, Noi avem tot adevărul. Aceasta ne induce câteva idei extrem de periculoase: 1. Adevărul este o doctrină/informație, când Isus ne spune că El este adevărul. 2. Dacă avem tot adevărul nu mai avem ce descoperi, doar trebuie să ținem la ce avem. Asta ar însemna că Dumnezeu e limitat și nu mai este nimic de descoperit despre Dumnezeu. Deja cerul nu mai înseamnă nimic! Dacă am ajuns să cunoaștem tot adevărul suntem deja dumnezei. 3. Dacă eu am tot adevărul atunci eu îl controlez pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este adevărul, și mă pun deasupra Lui; în loc ca El, adevărul, să mă aibă pe mine în controlul Său. Mai sunt și alte probleme cu această concepție, dar acestea sunt majore.

De unde vine această idee însă? Dumnezeu m-a cercetat de multe ori și am văzut că e înrădăcinată în inima mea. În firea aceasta umană căzută eu vreau să pot spune că eu am tot adevărul. Tendința mea firească este continuu în acord cu afirmația lui Lucifer, și anume că cunoștința mă va aduce să fiu ca Dumnezeu. Domnul mi-a arătat că îmi vine atât de greu să accept un nou adevăr, sau să recunosc că ce am crezut până acum a fost greșit, sau să mă umilesc și să fiu învățat nuanțe noi, aprofundări sau descoperiri noi despre adevăruri pe care le-am știut deja. Dar, tocmai aici intervine invitația lui Isus din Luca 9:23,24: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.” Eu trebuie să fiu maleabil precum lutul în mâinile Olarului. El trebuie să mă formeze cum vrea El, nu eu, prin Cuvântul/Legea Sa.

O experiență recentă

O experiență în acest sens am avut-o în Sabatul care tocmai a trecut. Domnul a căutat să mă învețe un adevăr, iar când am început doar să-l gust m-am oprit pentru că era prea mult și simțeam că vine o nouă avalanșă care va produce schimbări majore în viața mea. Ce a urmat a fost că Domnul mi-a arătat că eu am respins pe Cuvântul care S-a întrupat și am ales să mă hrănesc din vechiul Adam, firea păcătoasă. Acțiunile au fost pe măsură, iar starea mea a decăzut continuu. Nu știam de ce, dar mă simțeam părăsit de Duhul Sfânt, supărat, fără chef de viață, gânduri negre, pofte de tot felul, etc. A durat până Duminică seara când am căzut înaintea Domnul și am cerut să mă învețe ce a avut loc. Atunci m-a ajutat să înțeleg că eu am renunțat ca să primesc o lumină nouă pentru că era umilitor. Am acceptat, parțial, să cresc și să-mi descopere Domnul lumina Sa. A fost o bucurie și pace enormă ce m-a umplut! Luni însă tot nu L-am lăsat pe Duhul Sfânt să mă învețe, pentru că o primisem doar parțial. Toată ziua mi-am târât picioarele din nou cu o stare de lipsă a prezenței Duhului Sfânt!

Interesant că Duminică Domnul mi-a trimis printr-un frate niște citate care vorbesc tocmai despre acest lucru. Am fost uimit, dar în același timp mișcat că Domnul îmi vorbește atât de personal și se coboară la nivelul meu ca să mă încurajeze să cresc!

Citate prin Ellen G White despre noua lumină:

„Există mine de adevăr încă de descoperit”. (5T 704).
„Avem doar licăriri ale razelor de lumină încă să vină la noi.” (RH, 3 iunie 1890).
„Există adevăruri vechi, dar noi încă de adăugat la comorile cunoștințelor noastre.” (RH: 25 februarie 1890).
„Există adevăruri strălucitoare și importante despre care discernem doar umbrele.” (EG White, Scrisoarea 147, 1897).
„Investigarea fiecărui punct care a fost primit ca adevăr îl va răsplăti pe cel care caută: El va găsi pietre prețioase. Și, investigând îndeaproape orice notă și denumire despre care credem că este adevăr stabilit, comparând Scriptura cu Scriptura, putem descoperi erori în interpretarea noastră. a Scripturii”. (RH: 12 iulie 1898; alin. 15).
„Faptul că anumite doctrine au fost considerate adevărate de mulți ani de poporul nostru nu este dovada că ideile noastre sunt infailibile”. (RH: 20 decembrie 1892; alin. 1).
„Nu putem susține că o poziție odată luată, o idee odată susținută, nu trebuie, sub nicio circumstanță, să fie renunțată. Nu există decât Unul Care este infailibil – Cel care este Calea, Adevărul și Viața.” (Mărturii către slujitori și lucrători ai Evangheliei, p. 105, par. 2).
„Când poporul lui Dumnezeu este în largul său și mulțumit de iluminarea lor actuală, putem fi siguri că El nu îi va favoriza. Este voia Lui ca ei să meargă mereu înainte, să primească lumina din ce în ce mai mare care strălucește asupra lor.” (5T pp. 708, 709).
„Avem multe lecții de învățat și multe, multe de dezînvățat. Numai Dumnezeu și cerul sunt infailibili. Cei care cred că nu vor trebui niciodată să renunțe la o viziune prețuită, nu au ocazia să-și schimbe o părere, vor fi dezamăgiți.” (RH: 26 iulie 1892).
„Printre diferite confesiuni se pare că se dezvoltă o hotărâre de a lega conștiința membrilor lor. Ei construiesc bariere în legătură cu propriile secte și își formează un scop de a nu asculta nimic în afara propriilor doctrine. Ei se limitează să audă. orice nou, sau orice doctrină prezentată de orice alt popor decât cei care aparțin propriei biserici”. (ST: 27 august 1894).
„Lumină nouă va fi întotdeauna revelată pe Cuvântul lui Dumnezeu celui care este în legătură vie cu Soarele Dreptății… Căutătorul sârguincios al adevărului va găsi raze prețioase de lumină care trebuie să strălucească încă din Cuvântul lui Dumnezeu… Sunt încă împrăștiate multe pietre prețioase care urmează să fie adunate pentru a deveni proprietatea rămășiței poporului lui Dumnezeu… Nimeni să nu ajungă la concluzia că nu mai există adevăr de descoperit… Nu există nicio scuză pentru nimeni în luând poziția că nu mai există adevăr de dezvăluit… Nu suntem în siguranță când luăm poziția că nu vom accepta nimic altceva decât ceea ce ne-am stabilit ca adevăr”. (Sfaturi despre munca Școlii de Sabat, p. 34).
„Dumnezeu plănuiește ca planul de mântuire să vină poporului Său ca ploaia târzie, pentru că ei își pierd rapid legătura cu Dumnezeu. Ei se încred în om și îl slăvesc pe om, iar puterea lor este proporțională cu puterea dependenței lor. … Trebuie să știm mai mult decât știm în prezent. Trebuie să înțelegem lucrurile profunde ale lui Dumnezeu. Există teme asupra cărora să ne oprim care merită mai mult decât o atenție trecătoare. Îngerii au dorit să cerceteze adevărurile care sunt descoperite oamenilor care caută Cuvântul lui Dumnezeu și se roagă cu inimile smerite pentru înțelepciune, pentru lungimi, lățimi și înălțimi mai mari ale acelei cunoștințe pe care numai Dumnezeu o poate da. Sute de comentarii au fost scrise despre Evanghelie de oameni care sunt numiți mari și, pe măsură ce ne apropiem de scenele finale ale istoriei acestui pământ, vor fi făcute și mai multe reprezentări minunate. Trebuie să studiem Scripturile cu inimi smerite și zdrobite/pocăite. Cei care își vor dedica puterile studiului Cuvântului lui Dumnezeu și mai ales profețiile care se referă la aceste ultime zile, vor fi răsplătiți prin descoperirea unor adevăruri importante. ” (Ms 75, 1899, 11 May, par. 8,9).
„În Scripturi, mii de pietre prețioase ale adevărului zac ascunse de căutătorul de suprafață. Mina adevărului nu se epuizează niciodată. Cu cât cercetezi Scripturile mai mult cu inimi smerite, cu atât interesul tău va fi mai mare și cu atât vei avea mai multă chef să exclami cu Pavel: ‘O, adâncul bogățiilor atât ale înțelepciunii, cât și ale cunoașterii lui Dumnezeu! cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și căile Lui care nu mai pot fi aflate!’ În fiecare zi ar trebui să înveți ceva nou din Scripturi. Cercetează-le ca după comori ascunse, pentru că ele conțin cuvintele vieții veșnice. Rugați-vă pentru înțelepciune și înțelegere pentru a înțelege aceste sfinte. Dacă ai face acest lucru, ai găsi noi glorii în Cuvântul lui Dumnezeu, ai simți că ai primit lumină nouă și prețioasă asupra subiectelor legate de adevăr.
„Fiecare suflet trebuie să privească la Dumnezeu cu pocăință și smerenie, pentru ca El să poată călăuzi, să conducă și să binecuvânteze. Nu trebuie să ne încredem în alții pentru a cerceta Scripturile pentru noi. Unii dintre frații noștri conducători și-au luat adesea poziția de partea greșită; și dacă Dumnezeu ar trimite un mesaj și ar aștepta ca acești frați mai în vârstă să deschidă calea pentru înaintarea lui, nu ar ajunge niciodată la oameni. Acești frați vor fi găsiți în această poziție până când vor deveni părtași naturii divine într-o măsură mai mare decât oricând au fost în trecut.” (GW 1913; p. 303).
„Nu trebuie să ne gândim: ‘Ei bine, avem tot adevărul, înțelegem pilonii principali ai credinței noastre și ne putem sprijini pe această cunoaștere’. Adevărul este un adevăr care avansează și trebuie să mergem în lumina crescândă.” (RH: 25 martie 1890).
„Este un fapt că avem adevărul și trebuie să menținem cu tenacitate pozițiile care nu pot fi zdruncinate; dar nu trebuie să privim cu suspiciune orice lumină nouă pe care Dumnezeu ar trimite-o, și să spunem: ‘Efectiv, nu putem vedea că avem nevoie de mai multă lumină decât vechiul adevăr pe care l-am primit până acum, și în care suntem împământați.’ În timp ce ne menținem în această poziție, mărturia Martorului Adevărat aplică cazurilor noastre mustrarea Lui: ‘Și nu știi că ești nenorocit, nenorocit, sărac, orb și gol’. Cei care se simt bogați și sporiți cu bunuri și fără să aibe nevoie de ceva, sunt într-o stare de orbire cu privire la condiția lor înaintea lui Dumnezeu, și ei nu știu asta.” (RH 7 august 1894; par. 2).
„Domnul a făcut din poporul Său depozitarul adevărului sacru. Fiecărui individ care a avut lumina adevărului Prezent îi revine datoria de a dezvolta acel adevăr la o scară mai înaltă decât a fost făcută până acum”. (MS # 27, 1897).
„În nicio perioadă de timp omul nu a învățat tot ce se poate învăța despre Cuvântul lui Dumnezeu. Există încă noi vederi despre adevăr de văzut și multe de înțeles despre caracterul și atributele lui Dumnezeu, — bunăvoința, mila, îndelunga lui îngăduință, exemplul său de ascultare perfectă. „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi (și am văzut slava Lui, slava ca a singurului născut din Tatăl), plin de har și de adevăr.” Acesta este un studiu foarte valoros, care pune în valoare intelectul și dă putere abilității mentale. După ce a căutat cu sârguință cuvântul, se descoperă comori ascunse, iar iubitor de adevăr izbucnește în triumf. „Fără discuție mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost arătat în trup, îndreptățit în Duhul, văzut de îngeri, propovăduit neamurilor, crezut în lume, primit înălțat în slavă.” SpTEd 147.2 (Special Testimonies on Education, 1897; p.147, par.2).
„Ori de câte ori poporul lui Dumnezeu crește în har, ei vor obține în mod constant o înțelegere mai clară a cuvântului Său. Ei vor discerne lumină și frumusețe nouă în adevărurile sale sacre. Acest lucru a fost adevărat în istoria bisericii în toate veacurile și astfel va continua până la sfârşit. Dar pe măsură ce viaţa spirituală reală scade, a fost întotdeauna tendinţa de a înceta să avanseze în cunoaşterea adevărului. Oamenii sunt mulţumiţi de lumina primită deja din Cuvântul lui Dumnezeu şi descurajează orice investigare suplimentară a adevărului Scripturii. Ei devin conservatori și caută să evite discuțiile.
„Faptul că nu există nicio controversă sau agitație în rândul poporului lui Dumnezeu nu trebuie privit ca o dovadă concludentă că ei se țin tare de doctrina sănătoasă. Există motive să ne temem că s-ar putea să nu facă o distincție clară între adevăr și eroare. Când nu se încep noi întrebări prin investigarea Scripturilor, când nu apare nicio diferență de opinie care să-i determine pe oameni să cerceteze ei înșiși Biblia pentru a se asigura că au adevărul, vor fi mulți acum, ca în timpurile străvechi, care se vor ține de tradiție și se vor închina la ceea ce ei nu cunosc” (Mărturii, vol 5 pg, 706-707).

Mai adaug și eu alte citate primite cu câteva zile înainte:

„Dumnezeu Își va readuce la viață poporul. Dacă alte mijloace vor da greș, în rândurile lui vor pătrunde erezii care îl vor dezbina, despărțind pleava de grâu. Domnul îi cheamă pe toți cei care cred Cuvântul Său să se trezească din somn. Lumina prețioasă și potrivită pentru acest timp a venit. Adevărul Bibliei ne arată pericolele care ne pândesc. Această lumină ar trebui să ne conducă la un studiu sârguincios al Sfintelor Scripturi și la examinarea cea mai atentă a concepțiilor pe care le susținem.” SEv 299.1

Oricare ar fi nivelul de pregătire intelectuală, nimeni să nu creadă nici măcar pentru o clipă că nu mai are nevoie de o cercetare continuă și cuprinzătoare a Sfintelor Scripturi pentru a primi o lumină mai mare. Fiecare dintre noi este chemat în mod personal să fie un cercetător al profețiilor. Trebuie să veghem cu seriozitate, ca să putem discerne orice rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va oferi. Să surprindem primele scânteieri ale adevărului și, printr-un studiu însoțit de rugăciune, vom putea să dobândim o lumină mai clară, pe care să le-o prezentăm altora.
Când cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt comozi, mulțumindu-se cu lumina pe care o au, putem fi siguri că Dumnezeu nu-i va privi favorabil. Voia Sa este ca ei să înainteze continuu și să primească din ce în ce mai mult din lumina care strălucește asupra lor.
Atitudinea prezentă a bisericii nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. S-a ajuns la o încredere în sine care îi determină pe membri să nu mai simtă nevoia de a avea mai mult adevăr și o lumină mai mare. Noi trăim într-un timp când Satana lucrează din toate părțile și totuși, ca popor, suntem într-o stare de adormire. Dumnezeu vrea să se audă o voce care să trezească poporul Său, chemându-l la acțiune. — Testimonies for the Church 5:703-709. . SEv 300.1-SEv 300.3

Invitația la a crește!

Citatul al 5-a de mai sus mi-a atras atenția și a trebuit să-l caut în context pentru a înțelege. Redau mai jos traducerea:

“Hristos a avut multe adevăruri de dat ucenicilor Săi, despre care nu a putut să vorbească, pentru că ei nu au înaintat cu lumina care a fost fulgerată asupra legilor levitice și asupra jertfelor. Ei nu au acceptat lumina, nu au înaintat cu lumina și nu au continuat spre o strălucire și mai mare așa cum Providența ar conduce pe cale. Și din același motiv, ucenicii lui Hristos din 1898 nu înțeleg chestiuni importante ale adevărului. Atât de fără viață a fost înțelegerea chiar și a celor care învață adevărul pe alții, încât multe lucruri nu le pot fi deschise până nu ajung la cer. Asta nu ar trebui să fie. Dar, pe măsură ce mințile oamenilor se îngustează, ei cred că știu totul, atunci când au doar o licărire a adevărului. Își închid mințile, de parcă nu ar mai fi de învățat; și dacă Domnul ar încerca să-i conducă mai departe, ei nu ar accepta lumina mărită. Se agață de locul în care văd lumină, când ceea ce văd este doar o licărire a razelor strălucitoare de care s-ar putea bucura. Ei știu foarte puțin despre ce înseamnă să mergi pe urmele lui Hristos.
În relația lor armonioasă, adevărurile Scripturii sunt ca niște verigi dintr-un lanț. La fel de repede cum mintea noastră este însuflețită de Duhul lui Dumnezeu pentru a înțelege lumina și, cu smerenie, o însușim, noi o vom distribui și altora și vom da slava înapoi lui Dumnezeu. Dezvoltarea adevărului este răsplata celui care caută cu inima smerită, care se va teme de Dumnezeu și va umbla cu el. Adevărul pe care mintea îl înțelege ca adevăr este capabil de o expansiune constantă și o nouă dezvoltare. În timp ce îl privim, adevărul este revelat în toate aspectele sale în viață și caracter și devine mai clar, mai sigur și mai frumos. Mintea care o cuprinde în valoarea ei devine înălțată, înnobilată, sfințită. RH 12 iulie 1898, alin. 10-RH 12 iulie 1898, alin. 11
Departe, foarte departe, sunt mințile omenești de a înțelege învățăturile lui Hristos. Acestea sunt adevăruri vechi în situații noi. Întregul sistem al iudaismului era Evanghelia acoperită. Cei care nu vor lua în considerare sunt ca evreii. Este umilitor pentru demnitatea și mândria lor să lucreze în minele adevărului. Dar Lumina lumii trimite razele sale divine pentru a lumina întreaga economie iudaică, iar mințile care au acceptat cuvintele oamenilor ca porunci ale lui Dumnezeu trebuie să fie educate să privească la Dumnezeu însuși, autorul întregului adevăr.” RH 12 iulie 1898, alin. 12

Concluzie

Uimitor cum Dumnezeu mă invită să îl las pe Isus să mă învețe, să-mi descopere adevărul și să nu mă împotrivesc! E uimitor de umilitor pentru firea pământească și continuu trebuie să mă leapăd de mine însumi și să-mi iau crucea pentru a umbla astfel cu Isus, Unsul lui Dumnezeu. Dar vreau să accept invitația Mântuitorului meu. Vreau ca El să facă absolut tot ceea ce El vrea cu mine, în mine și prin mine.

Vreau să merg înainte, oricât m-ar costa! Slăvit să fie Tatăl ceresc, Domnul Isus Christos și Duhul Sfânt în vecii vecilor!