John Foxe s-a născut în 1516, la Boston, Lincolnshire, Anglia. La vârsta de 16 de ani a plecat la Oxford, unde şi-a luat licenţa în 1537, a devenit profesor şi şi-a terminat studiile de masterat în 1543. În timp ce preda la Oxford, el a devenit prieten bun cu

Hugh Latimer şi William Tyndale, îmbrăţişând protestantismul. Vederile sale erau mai extremiste decât se admitea în colegiu, aşa că a părăsit universitatea în 1545, s-a căsătorit şi s-a mutat la Londra, unde a devenit profesorul particular al nepoţilor ducelui de Norfolk.

Foxe a fost ordinat diacon al Bisericii Angliei şi a activat în favoarea Reformei, scriind câteva tratate şi începându-şi lucrul la relatarea istoriei martirilor creştini, însă a fost silit să părăsească ţara în 1553 când Regina Maria, catolica, s-a urcat pe tron. Prima parte a cărţii sale a fost tipărită în 1554, la Strassbourg, în Franţa. A plecat apoi la Frankfurt pentru a sprijini grupul calvinist al lui John Knox şi s-a mutat la Basel, în Elveţia, unde a lucrat ca şi corector al unui tipograf.

Lui Foxe i s-au transmis în Basel manuscrise şi mărturii oculare ale persecutării protestanţilor sub domnia Reginei Maria şi el a continuat să lucreze la cartea sa, publicând manuscrisul complet în 1559, anul în care s-a urcat pe tron Regina Elisabeta I. Întorcându-se în Anglia, a completat cartea cu mai multe detalii, a tradus-o în limba engleză şi a tipărit-o în 1563 cu titlul “Fapte şi exemple remarcabile ale acestor zile din urmă şi primejdioase”.

Textul a devenit cunoscut în mod public ca şi “Cartea Martirilor” şi a fost citit de mulţi englezi puritani şi a modelat opinia publică referitor la catolicism cel puţin timp de un secol.

Foxe a fost ordinat preot anglican în 1560 dar a refuzat toate slujbele bisericeşti din pricina crezurilor sale puritane. Oricum a continuat şi să-şi publice predicile, a slujit victimelor epidemiei de ciumă din 1563 şi apoi a implorat Regina Elisabeta să nu execute pe anabaptişti în 1563 şi pe iezuiţi în 1581.

Între timp, Cartea Martirilor a fost pusă în bisericile engleze, a fost citită marinarilor lui Sir Francis Drake şi a fost studiată de familiile puritane care o considerau o parte vitală a educaţiei copiilor lor.

Foxe a murit în aprilie 1587 şi a fost înmormântat în St.Giles Church din Cripplegate, Londra. Soţia sa a supravieţuit cu 18 ani şi au avut cel puţin cinci copii.

Această ediţie este o repovestire a principalelor relatări ale lui Foxe, într-o engleză modernă şi ar trebui să fie înţeleasă uşor atât de copii cât şi de adulţi.