Această întrebare o primim de la fiecare persoană care apelează la noi. Pe scurt, răspunsul este că nimeni nu ne datorează nouă ceva. Poate sună șocant într-o lume în care toți aleargă după profit. Fiecare avem facturi de plătit, cumpărături de făcut, deci avem nevoi financiare. Așa este și ceea ce noi trăim a fost ceva nou și pentru noi, însă te rog să ai răbdare să explicăm sistemul financiar după care trăim.
Sistemul financiar de astăzi a dus la îmbogățirea unora și sărăcia altora, la tirania unora asupra altora și la tot felul de rele. Aceasta este pentru că omul din fire este egoist și tot ceea ce oferă în bunuri sau servicii oferă ca să primească cu un profit înapoi. Omul firesc dă doar ca să primească, căci tendința lui păcătoasă este să strângă, să adune cât mai mult pentru sine. Alții ar vrea ca totul să le fie oferit gratuit, uitând că sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu cu ceea ce ei înșiși au primit. În termeni teologici Dumnezeu ne-a explicat-o ca fiind mântuirea sau căpătarea neprihănirii prin fapte. Adică omul, ca să se salveze de la suferință sau moarte, face o faptă pentru a-L obliga pe Dumnezeu să-i dea ceea ce el pretinde. La fel facem cu semenii noștri, însă aceasta rezultă doar în separare de Creator și dușmănie între oameni. Mântuitorul nostru ne-a arătat însă un alt sistem financiar, și acesta o să vi-l prezentăm mai jos.
Tot ceea ce suntem și avem am primit de la Dumnezeu și astfel tot ceea ce facem este tot datorită bunătății Creatorului. De aceea, ceea ce facem sau oferim semenilor este ca datorie față de Domnul nostru, nu ca să îndatorăm pe cei ce apelează la noi. În alte cuvinte, Dumnezeu este șeful nostru și ce oferim semenilor oferim fără a pretinde o răsplată. Dăm liber ceea ce Dumnezeu ne-a dat pentru că suntem responsabili înaintea Lui pentru tot ceea ce am primit de la El și pentru tot ceea ce are loc în viața noastră. Așa că nimeni nu este dator nouă pentru ceea ce am făcut. În alte cuvinte, noi nu lucrăm pentru profit. Slujim cu credincioșie Mântuitorului și Stăpânului nostru și ne încredem în El că va purta de grijă de noi și de nevoile care sunt ca să-I putem sluji în continuare. Aceasta este partea noastră din ecuație, dar este și partea celui ce apelează la noi.
Cei ce apelează la noi sunt de asemenea responsabili doar înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce fac, și astfel datori doar Lui. Așa a rânduit Creatorul lucrurile, căci toți respirăm aerul Lui, mâncăm hrana Lui, bem apa Lui, ne folosim de creația Lui, folosim acest trup al Lui și trăim o viață primită în dar de la El. Deci, noi nu pretindem nimic de la nimeni și nici nu ne vom supăra dacă nu ni se oferă nimic în schimbul serviciilor, căci dependența noastră este de Domnul nostru Iisus Hristos și nu de om. Dar dacă Dumnezeul Creator te îndeamnă să dai ceva, atunci o faci pentru că El este bun cu tine. O faci ca responsabilitate înaintea Lui, și nu ca o datorie față de noi pentru ce am făcut. Aici este partea celor ce apelează la noi, o responsabilitate între ei și Creatorul lor.
Noi îți oferim totul în dar pentru că Dumnezeu ne-a dat totul în dar și ne-a poruncit ca să fie dat mai departe semenilor noștri ca un dar din partea Lui. La fel și tu, dacă ai pe inimă să ne oferi ceva, fă-o doar în dar și fără obligații față de noi.
Dumnezeu a dat o Lege pentru fiecare, „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 10:31. Celor ce slujesc suferinzilor Dumnezeu a poruncit, „Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi, scoateţi dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” Matei 10:8. Prin aceasta Creatorul îi face dependenți de El însuși, nu de beneficiarii slujirii lor.
În același timp Dumnezeu a poruncit și beneficiarilor astfel, „În adevăr, în Legea lui Moise este scris: ‘Să nu legi gura boului care treieră grâul!’ Pe boi îi are în vedere Dumnezeu aici? Sau vorbeşte El înadins pentru noi? Da, pentru noi a fost scris astfel, căci cine ară trebuie să are cu nădejde şi cine treieră grâul trebuie să-l treiere cu nădejdea că va avea parte de el. Dacă am semănat printre voi bunurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? … Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie.” 1 Corinteni 9:9-14. Beneficiarul slujirii este responsabil doar înaintea lui Dumnezeu pentru ce face, și ce face să facă doar spre slava Creatorului.
Dumnezeu să te călăuzească și să binecuvânteze și să te facă o binecuvântare.